luni, 4 decembrie 2017

Doamne, stiu ca esti in control

Doamne, uneori mă întreb dacă mai eşti aici. Am inima făcută franjuri şi mă doare fiecare pas pe care îl fac. Uneori mă întreb dacă totul are vreun sens sau este o situaţie scăpată de sub control. Dacă Tu eşti Dumnezeu, mă întreb de ce ai ales să mă treci prin acest cuptor dacă Tu ştiai câte mă vor costa, de ce ai îngăduit aceste lucruri în viaţa mea. Crezi că sunt chiar atât de puternică încât să le duc pe toate? Ştiu că soluţia nu este să mă împovărez, soluţia este să las totul la Tine, dar nu pot da drumul anumitor lucruri şi îmi este frică de haosul pe care îl voi porni, plecând într-o altă direcţie, de una singură. Crede-mă, de atâtea ori am vrut să renunţ, dar nu ştiu ce a fost în capul meu de nu am făcut-o.
Doamne, dacă Tu vezi şi dacă auzi, scapă-mă de toată această durere insuportabilă şi fă lumină pentru că prea este beznă aici, aproape că o pot simţi, punând mâna. Mă doare şi nu mai merg bine, parcă aş fi ameţită şi nu găsesc nicio rezolvare şi m+am săturat să plutesc aiurea. Cred că am ajuns la mijlocul mării pentru că nu mai zăresc nicio limbă de pământ. Nu mă aşteptam la nimic din ce este acum, dar dacă aşa ai găsit Tu cu cale, ajută-mă să mă supun voii Tale. Nu aş vrea să mai înşeleg ceva, ci doar ajută-mă să înaintez şi să nu mai privesc nicicând în urma mea. nu vreau să îmi transform inima într-un stâlp de sare. Vreau să fie soare acum şi dacă Tu mai vrei să îl ţii încă o perioadă pitit după nori, dă-mi putere să cred că el străluceşte în continuare şi dă-mi credinţa să văd cerul senin dincolo de cenuşiul vremii de acum.
Doamne, nu înţeleg eu prea multe, dar ştiu că Tu eşti în control şi eşti chiar şi în furtună. Ştiu că poţi opri valurile oricând, dar până atunci ajută-mă să nu mă plâng şi să nu mai plâng. Ajută-mă să Îţi slujesc cu bucurie chiar şi în dureri, în tăcere şi în tot ce este frumos şi greu de înţeles. Ajută-mă să accept cu toată dragostea voia Ta, care este cea mai bună. Iartă-mi respingerea ei, sunt un biet om şi nu văd consecinţele. Iartă-mi răzvrătirea şi continuă să-mi ciopleşti fiinţa până voi fi aur curat. Dă la o parte zgura, noroiul, bolovanii şi repară crăpăturile.
Ştiu că Tu eşti Dumnezeul care vezi, care mă asculţi şi care îmi vindecă inima. Ştiu că eşti Dumnezeul care va răsplăti într-o bună zi şi eşti Dumnezeul care nu greşeşte vreodată, chiar dacă eu mai cred asta din când în când, ştiu că nimic nu este în zadar şi nici eu nu sunt pusă întâmplător, pentru o perioadă. pe acest pământ, ci ai un scop măreţ chiar prin durerea mea pictând un tablou în mii de culori. Ai un viitor şi o nădejde pentru mine. Da, eu am un viitor cu Tine, unul frumos şi luminat de Cer.
Îţi mulţumesc, Doamne, aşa ai găsit Tu cu cale.
Semnat, un suflet liber în Tine.
Amin.

duminică, 3 decembrie 2017

Să lași lumina aprinsă

Să lași lumina aprinsă la intrarea in
inimă. Sunt mulți care au mers aproape toată viața prin întuneric şi, dacă vei pune un felinar la uşă, dacă vei face din căsuța ta un loc plin de dragoste şi viață, atunci toți cei cu plumb in suflet vor ajunge la tine. Să ai perdele colorate la ferestre pentru că ceilalți au avut doar cenușiu in fața ochilor şi, atunci când vor vedea culorile ce se joacă cu lumina din casa ta, vor şti că au ajuns acasă. Să ai mereu flori înăuntru şi muzica să se audă de departe, ca ceilalți să stie că şi in vale poți face amintiri frumoase. Să ai un preş la intrarea in căsuța inimii, ca să nu se murdărească de noroiul lumii.
Să lași lumina aprinsă pentru că s-ar putea sa fii singurul care poate ajuta pe cei cu plumb in suflet, pe cei care se târăsc in întunericul din lumea aceasta.

luni, 27 noiembrie 2017

Draga mea, lucrează in timp ce aştepți

Poveştile de dragoste sunt frumoase. Ne
place să le citim, ne place să visăm cu ochii deschişi la acest capitol şi am vrea, uneori, să îl şi grăbim. Am vrea să fie scris frumos, minunat, dar repede. Am vrea multe detalii, dar fără efort.
Şi, după cum bine ştii, dacă nu te ostenești, nu iubești.
Draga mea, oricât ti-ai dori o poveste scrisă de Dumnezeu, oricât ai planifica in mintea ta scenariul, lucrează pentru Dumnezeu în timp ce aştepți. Fii o fată care este plină de lumină şi dragoste, fii o fată care coboară lângă cei deznădăjduiți. Nu trebuie să fii elegantă doar in exterior. Adevărata delicatețe vine dintr-o inimă care caută mereu binele şi frumosul, care apără Adevărul, decența şi bunul-gust.
Mi-am adus aminte zilele trecute de câteva versete din Proverbe 24:

"Am trecut pe lângă ogorul unui leneş si pe lângă via unui om fără minte. Şi era numai spini, acoperit de mărăcini şi zidul de piatră era prăbușit."

Dumnezeu ți-a dat ceva de făcut. O lucrare cu copiii. Un mesaj de citit in biserică. O încurajare de spus unui om lipsit de credință. O mâncare caldă pentru cel nevoiaş. O mică afacere pe care o ai. Sau orice altceva. Tu ai o lucrare de făcut. Ai un dar primit de la Dumnezeu. Înainte de orice altceva, ai o vie. Că e in biserică, că e la scoală sau la serviciu, lucreaz-o. Nu lăsa ca spinii şi buruienile să o acopere. Nu lăsa ca un băiat să te oprească din slujire. Nu lăsa ca oamenii pe care Dumnezeu îi aduce in viața ta să plece fără o bucată din Cer. Visele nu prind viață doar gândindu-te, ci trecând la fapte. Ai un proiect care va avea impact pozitiv? Fă-l. Ai idei, ai un dar. Nu îți fie teamă, nu îți pune limite, căci Dumnezeu îți va da ce ai nevoie şi, într-o bună zi, mai mult decât ai fi sperat.
Draga mea, lucrează in timp ce îți aştepți alesul inimii. Fii o binecuvântare, iubeste şi dăruiește cu bucurie. Întărește zidurile care se clatină şi pune steagul acolo unde nu a mai fost pus. Fii o fată plină de credință, de putere şi de curaj şi Dumnezeu te va binecuvânta la timpul potrivit.

miercuri, 15 noiembrie 2017

Noapte

E noapte. Parcă m-am obișnuit cu ea,
tăcerea nu mă mai doare atât de tare. Aproape că devin totuna cu liniștea. Trec prin zile fără zgomot, fără să mă gândesc la ceva. Dar, când vine noaptea, înainte să adorm, asta dacă reușesc, deschid geamul larg şi mă las cufundată in liniște. Ai văzut-o vreodată? Eu aproape că pot să pun mâna pe ea. Gândurile se adună repede-repede, ca la o chemare ce se face din veșnicie, iar stelele se ivesc, aprinse de Aprinzătorul de felinare. Abia atunci, pot începe. Încep să scriu pe cer cu lacrimi adunate in suflet. Cu tainice sclipiri de bucurie şi mulțumire. Cu tot ce am văzut şi m-a marcat. Şi, crede-mă, Cerul este atât de atent încât stelele apar una dupa alta, curioase să îmi audă povestea. Până şi frunzele teiului care se află lângă fereastră se opresc din foşnet. Ce să le mai spun? Dacă scriu prea multe, ar plânge toate şi ar cădea. Când eram mică, tataie mi-a spus că, atunci când o stea cade, înseamnă că cineva a părăsit lumea aceasta. Si eu priveam uimită fiecare stea şi la un moment dat plângeam, crezând că a căzut de pe cer bunicul vreunei fetițe şi atunci il strângeam pe tataie de mână. Nu stiam atunci, dar acum da. Nu oamenii cădeau, nu ei părăseau pământul, ci speranțele
cădeau din cerul inimii lor. În timp ce scriu, a mai căzut una acum. E clar, nu sunt singura care spune poveşti la ora asta.
Eh, nu e tocmai uşor să revii cu picioarele pe pământ. Eu abia dacă o mai fac. Uite, acum foşnesc ultimele frunze din teiul meu. Mă uit la ele şi nu stiu, dar parcă sunt mulțumite. Nimeni nu strigă atunci când una se desprinde de ramuri, ci celelalte rămase privesc linistite, stiind că şi ele vor ajunge, la un moment dat, pe același pământ rece. Nu, nu e tristețe, eu nu văd scena aşa. Eu văd mulțumire.
Ce să le mai spun celor ce mă ascultă? Nu ştiu dacă m-ar înțelege. Trebuie să închid geamul, dar nu înainte de a mă pleca in fața Aprinzatorului de felinare, căci fără El, eu as muri in noapte dacă nu ar fi aprinse stelele.

Meloman pentru o zi: Tori Kelly- So Will I (cover)