sâmbătă, 24 septembrie 2016

Vreau sa fiu o hoata

Sunt atat de geloasa pe hotii astia care fura fara sa bagi de seama. Uneori ma intreb daca au facut cursuri sau asa s-au nascut ei, cu instinctul de a fura. Stiu ca noi avem slabiciunile si caderile noastre, dar hoata as fi in fiecare zi. Nu m-as mai satura. E greu, dar cu putin exercitiu, se poate.
As vrea sa fiu o hoata. Sa fur zambete din soare si sa le pun pe fetele oamenilor. As vrea sa fur cate o privire si-o vorba dulce, care, stii tu, mult aduce. As vrea sa fur melodiile din Cer. Si as mai fura si inimile oamenilor la un ceai, intr-o dupa-amiaza. As fura cate o lacrima si cate o durere, sa mai simta si altii ca sunt in viata. As fura rasete si flori, frunze si culori. Asa as fura si-as darui, fara sa ma pot opri. Ups, am facut niste versuri.
Vrei sa fii un hot de viata ? Sa furi din Cer si sa dai mai departe, pe pamant ? E atat de frumos ca, la sfarsitul zilei, sa-ti aduci aminte ca ai fost un hot de prima clasa ! Sa-ti aduci aminte cata tristete ai furat, fara ca oamenii sa se prinda vreun pic, doar cand ai spus un "multumesc " cu zambetul pe buze. Dar stii ce hot mare esti atunci cand printr-o mangaiere stergi lacrimile de pe obraji ? Sau cand arati ca iubesti. Sa furi atatea palpitatii si momente frumoase ! Sa te bucuri de viata si cand e greu. Si, daca vreunul vrea sa fure ceva de la tine, lasa-l. O sa recuperezi cand te vei ruga. :)

duminică, 18 septembrie 2016

Incercand sa vad mai bine

Incercand sa vad mai bine
spre albastrele coline,
Am zarit, cu nepasare,
un stol de randunele moarte.

De ce moarte, poate-ntrebi.
Zborul lor spre nicaieri
l-am inteles si l-am iubit,
Facand gandul tot mai mic.

Incercand sa vad mai bine
spre albastrele coline,
Am simtit o adiere
ce mangaie inima doar in durere.
Am incercat sa inteleg pilda,
dar ma apasa in piept prea tare vina.

Am auzit un cantec dulce,
Un suspin cu el aduce.
Am vrut sa cant si eu cantarea,
dar mi-a luat-o inainte marea.

Incercand sa vad mai bine
spre albastrele coline,
Am simtit o-mbratisare scurta,
Voiam o eternitate.

Si-asa c-astept aici, cuminte,
Intinsa pe iarba, pe campie,
Privind spre cer cu nerabdare
o stralucire si-o lacrima din soare.

sâmbătă, 17 septembrie 2016

Am strans in pumni cioburi

Stii, eu visez prea mult. Atat de mult, incat nu mai stiu ce e aia realitate. Pana intr-un punct in care m-am ciocnit de ea- si aia da lovitura.
Eu sunt fata care crede ca totul se poate. Cea care vede totul roz si atunci cand cerul e negru. Sunt "aia" care e naiva si nu are vreun farmec unic. Sunt fata care crede ca alunga ploaia pentru putin timp din inimile oamenilor si care aduce zambetul timid facut din coltul gurii.
Asa credeam-pana cand m-am trezit ca am spart toate acele vise. M-am trezit imbratisand cioburi, facandu-mi rani adanci. Dar eu nu stiam ce fac pentru ca nu ma durea nimic. Am ramas pe genunchi, analizand fiecare ciob in parte. Aveam lacrimi pe obraz. Voiam sa le lipesc la loc, dar ce mai poti face cu o vaza crapata ? Nu mai poate tine apa, nu mai poti tine o floare proaspata in ea. Am plans in hohote pentru ca eram goala. De fapt, eram transparenta. O ceata, un abur printre alti oameni. Ma las dusa de un vant care duce catre nicaieri, aruncand cioburile in toti. Oare ma vor vedea?

duminică, 11 septembrie 2016

Lumina din scoala ta

Maine incepe din nou scoala. Am emotii. Sincer, demult nu am mai avut emotii in legatura cu asta. Dar va fi un an diferit. Voi avea acesti profesori pentru ultima data. Colegii imi vor fi alaturi in
aceasta formatie tot pentru ultima data. Coridorul imi va parea mai scurt. Timpul va trece mai repede. Cand ma gandesc, imi vine sa plang putin. Dar o sa traiesc fiecare zi cu bucuria Lui. Cel putin, asa imi propun si El ma va ajuta.
Poate esti un boboc speriat :) Colegi noi, scoala noua, un viitor atat de luminos si misterios. Poate esti un elev ce, incepand de maine, vei numara zilele pana la vacanta de Craciun si te vei gandi cu groaza ca iar trebuie sa te trezesti la 6-7 dimineata.
Dar vreau sa-ti aduc aminte de ceva. In primul rand, imi vorbesc mie. Apoi tie. Nu-L uita pe Dumnezeu la poarta scolii. Cand maine vei sta iar cu colegii si ei vor incepe cu glumele lor, nu te uni la rasete. Nu continua glumele lor. Nu fii primul care raspandeste o barfa. Nu te uita cu mandrie in jurul tau, nici cu superioritate. Nu iti lasa sa fuga ochii si urechile unde nu ar trebui. Nu fii primul la copiat, nici sa te iei la cearta cu profesorii.
Fii lumina, dragoste, fii ca Isus. E greu. Iti spun pentru ca stiu prin ce treci sau prin ce vei trece de acum incolo. Dar fa o revolutie in scoala ta. Fii speranta colegilor ce zac in lanturi si robie. Fii cel ce iarta primul si cel ce vorbeste atunci cand trebuie si tace atunci cand trebuie. Raspandeste parfumul lui Isus oriunde ai fi.
Iti doresc un an nou scolar frumos si plin de bucurii. Fii cap si nu coada, invata si nu lasa lenea sa puna stapanire peste tine. Ii trebuie putin pamant si sa vezi ce repede va creste buruiana in viata ta. Dumnezeu e cu tine si te va ajuta la fiecare pas ! :)


miercuri, 7 septembrie 2016

Fata din orasul obosit si adormit

O fata dintr-un oras obosit si adormit visa ca va cuceri lumea. Visa ca se lupta cu zmeii, ca ii biruie si astfel, scapa locuitorii de lacrimi. Visa ca poate sa transforme lumea. Credea cu toata fiinta ei. Dar totusi, vazand ca nimic din ce dorea, nu se intampla, s-a lasat pagubasa. O lacrima s-a ivit pe obrazul ei. Apoi inca una. Vai, ce lacrimi obraznice ! Sa apara exact cand visezi? Cand ii era lumea mai draga, a venit un zmeu mai mic si a daramat tot ce a construit. Saraca fata statea si privea ruinele. Nu, asta nu era posibil. Inima ii era facuta tandari. A privit in sus si a asteptat o calauzire. Nimic. Tacere. A crezut ca poate nu a fost vazuta de tot Cerul, asa ca s-a catarat pe niste caramizi si a inceput sa fluture energic din maini. Aproape ca isi lua zborul. Si cat isi dorea asta... A strigat si tot nimic. A aruncat cu pietre, crezand ca Cerul va deschide usa. Nimic. A inceput sa planga. Nu mai avea nimic. Nici putere si nici credinta. Nu mai putea crede ca poate reface castelul viselor, daramat de dusmanul ei. Plangea fara oprire. Atunci, s-a intamplat ceva. Nu a auzit nimic, dar linistea facea un zgomot din ce in ce mai mare. Si ce pace era in jur. Cu uimire, a realizat ceva: Dumnezeu era acolo. Fix langa ea. Privea ruinele si El. Fata L-a intrebat de ce nu face nimic cu ea, de ce nu implineste ce a promis. Si atunci, Dumnezeu a privit cu atata iubire in ochii ei, incat aceasta a inceput sa planga. S-a aplecat spre ea, sa fie la aceeasi inaltime, apoi i-a spus: " Ce fac Eu, tu nu stii inca. Crede numai. Nu te da batuta. Nu cand esti asa de aproape de victorie ." Atunci Dumnezeu a intins mana. La inceput, nu stia ce sa faca. A zambit, L-a luat de mana si au plecat amandoi din orasul adormit. Unde mergea, nu se stie. Dumnezeu stia foarte bine drumul, asa ca nu avea de ce sa se teama. In gandul ei si-a spus ca, atunci cand El va aranja lucrurile frumos, avea sa scrie continuarea cu lacrimi de fericire.

Meloman pentru o zi: Bryan& Katie Torwalt- Flame of Fire, Rushing Wind




joi, 1 septembrie 2016

Durere dulce

Am hotarat sa merg din nou. Nu stiu ce ma va mai astepta pe cale, dar merg. Si asta e bine. Uneori, am lasat oameni in spate. Ce-i drept, nu ma meritau. Dar ii iubesc. Cred ca asta e una din slabiciunile mele: iubesc si atunci cand sunt ranita. Asta e. Daca eu sunt om, inseamna ca gresesc. Ei de ce nu mi-ar gresi ? Ii iubesc si gata. Decat sa las ura sa-mi inunde inima, mai bine imi sterg lacrimile si merg mai departe. Dar am invatat ceva: nu mai las pe oricine sa-mi intre in suflet. Nu o sa-l mai pun pe tava. Nici tu sa nu faci asa. S-ar putea sa fii ranit. S-ar putea ca unii sa profite de tine. DAR s-ar putea sa te iubeasca. Depinde. E greu. E greu sa iubesti si sa primesti respingere si cuvinte taioase in schimb. Dar stiam ca asa voi pati. Pentru ca mi-am expus inima si la iubire, dar si la durere. Cand iubesti, te transformi. Si asta doare. O durere amara pentru o vreme, dar dulce pentru vesnicie.