luni, 27 martie 2017

Daca ai privi doar putin

Totul se poate schimba daca te opresti din mersul tau si iti ridici ochii din pamant. Ai mersul apasat si fruntea ti-e incruntata, iar in inima ai suspine si intrebari dupa intrebari. Esti atat de ingandurat, ca nici nu ai realizat ca mergi numai printre umbre, nelasand caldura sa-ti topeasca iarna.
Esti atat de mandru ca ai reusit sa construiesti un zid de gheata in jurul tau crezand ca, in felul acesta, vei scapa de suferinta. Dar stii, nu ai reusit.
Daca iti ridici putin ochii, te va deranja lumina. Obisnuit cu intunericul din jurul tau, vei simti o mica durere atunci cand vei privi stralucirea Cerului. Dar nu-i nimic. E o durere amara pentru o vreme si dulce pentru vesnicie. Vei intelege mai tarziu.
Daca iti ridici ochii doar pentru cateva clipe, vei vedea ca e viata langa tine. Nu mai sunt gandurile si supararile tale, ci este viata. Sunt oameni in jurul tau care au nevoie de Dumnezeu si cum tu Il ai in inima, au nevoie si de tine fiindca Il poti arata. Si daca tu n-o faci, atunci cine?
Daca ai avea un pic de curaj, ai deschide ochii si ai vedea si altceva. Dar ti-e teama sa vezi si frumosul. Te-ai obisnuit cu noroiul de pe jos incat nu mai stii cum arata albul unui nor sau rozul si portocaliul Cerului. Da, el nu e doar albastru sau negru, ca de furtuna. Stii, viata nu e chiar asa de rea. Depinde de cum o privesti si la cine privesti in vremurile grele. Asa ca nu-ti mai fie teama, paseste in fata si lasa-te scaldat in lumina. Ridica doar putin ochii si spune-mi ce vezi.

duminică, 26 martie 2017

Daca nu lupti, nu castigi

Stiu ca ai obosit. Stiu ca vrei sa te opresti si sa inchizi ochii si poate chiar sa mori. De unde stiu? Pentru ca am trecut si eu pe acolo. Poate nu chiar prin ce treci tu acum, dar suferinta e suferinta, indiferent de nume. Poate te ascunzi noaptea sub o plapuma si plangi si oftezi pana adormi, intrebandu-te cand vor aparea si zorii la tine. Privesti spre fereastra si vezi cum intunericul e din ce in ce mai mare si cazi si doare si esti numai rani.
Daca ai cerut un semn, acesta e: nu renunta si lupta in continuare. Ridica-ti o mana si prinde mana Dumnezeului care aduce lumina in mijlocul intunericului. Lupta in continuare, cu mai multa putere, cu mai multa iubire. Cazi, te ridici. Nu rezolvi nimic daca stai in praful de pe drum pentru ca nu e timp de pierdut, asa ca mai bine scutura-l si alearga. Lumea are nevoie de Dumnezeu si tu Il ai, asa ca lumea are nevoie si de tine. Nu esti la intamplare. Nimic din ce faci nu e in zadar. Semeni plangand, dar vei secera cu bucurie. Poate unul sau altul e nemultumit de ce faci, dar tu iti dai toata silinta. Poate altcineva te priveste cu ochi rai si mereu te inteapa si ii place sa te vada cum suferi. Dar tine mine: Dumnezeu e mandru de tine. Nu renunta doar pentru ca altii iti cer. Nu ei au primit viziunea, ci tu. Doar tu. Asa ca ai de dus o lucrare si o lupta mai departe. Priveste in sus si vei primi putere. Ai credinta si lupta, esti un invingator.
Atunci cand vei privi in urma, vei zambi si vei spune ca te-ai luptat lupta cea buna, ca ai ispravit alergarea si ai pazit credinta. Nimic nu e la intamplare. Absolut nimic. Nici lupta ta. Si nici victoria nu va fi la intamplare.

miercuri, 22 martie 2017

Sa ai pace in suflet

Sa ai pace in suflet atunci cand Cerul
tace. Când e acoperit de nori, iar furtuna e prea puternica, sa ai pace si invata sa mergi pe ape. Nimeni nu spune ca trebuie sa fugi sau sa te lupți cu valurile. Trebuie doar sa mergi. Un pic astazi, un pic maine. Nu contează daca ai mers putin sau mult, Dumnezeu se bucura de fiecare victorie de-a ta, indiferent de cat de mica ar fi. Uneori, trebuie sa te opresti, sa iei o pauză si sa te odihnesti. Ai purtat multe lupte, asa ca trebuie sa-ti lasi inima sa bată din nou cu putere, dând viață in fiecare părticică din tine.
Uneori, te lupți cu tacerea lui Dumnezeu. Strigi si nu primesti raspuns. Plângi si e aceeasi situație. Stiu cum e. Stiu cum e sa privesti in sus, sa astepti niste răspunsuri si sa primesti tăcere. Stiu cum e sa bati, sa tipi sau pur si simplu sa vrei sa renunți la tot pentru ca te gândesti ce rost are. Stiu cum e sa simti cum te stingi încetul cu încetul si sa nu te mai poți ruga, lăsând inima sa suspine. Dar stii, in astfel de momente, chiar daca nu am mai avut putere sa spun ceva, Dumnezeu a coborât langa mine. A coborât langa mine prin persoanele care s-au rugat pentru mine si care, la propriu, m-au cărat in spate. L-am simtit pe Dumnezeu coborând langa mine atunci cand priveam noaptea stelele si ma întrebam unde e. L-am simtit pe Dumnezeu cand imi soptea un cântec dulce pe care doar eu il auzeam si totusi, ma indoiam ca acela ar putea fi un raspuns. Si in tot acest timp, stii ce făceam? Il întrebam unde e. Il întrebam de ce se ascunde cand, de fapt, eu ma ascundeam, ridicând ziduri de necredinta si deznadeje.
Acum, vreau sa-ti mai spun ceva. Daca tu crezi ca esti uitat de Dumnezeu, sa nu crezi asemenea minciună pentru ca El a coborât langa tine chiar acum. Poate nu te mai poți ruga, dar fiecare lacrimă căzută e o mica rugăciune pe care Dumnezeu o intelege si o primeste. Nimic nu e mai sfânt si mai curat ca o lacrimă ce curge in tăcere dintr-o inima franta. Lumina are nevoie doar de o mica crapatura ca sa poata intra. Lasa-L pe Dumbezeu sa pună din nou lumina speranței si a credintei in sufletul tau. Chiar daca El tace, este la lucru. Ai răbdare, mergi pe ape si luminează dragostea Lui asteptând deoarece, dupa cum stii, asteptarea celor neprihaniti nu va fi decat bucurie.

Meloman pentru o zi: Moriah Peters- Oh Fear (Remixed)




sâmbătă, 18 martie 2017

Daca te ascunzi, eu tot aici voi fi

Daca te ascunzi intr-un ochi de mare, intr-un pumn mic de copil, sub o stea ce straluceste, intr-un noian de galaxii, daca alegi sa-ti lipesti urechea de pamantul moale, rece, daca te descalti de toate, de probleme si de ger, daca te-ai piti intr-o noapte si te-ai inveli doar cu tacere, tine minte ca inima inca bate si te voi gasi dupa ritmul ei.
Daca vei alege sa canti in soapta, daca vei alege sa pui piciorul pe apa si daca vei tremura, sa stii ca sunt aici si iti voi fi alaturi.
Daca vei alege sa zbori departe, fara sa stiu unde si de ce, sa stii ca voi intelege si iti voi dori tot binele, pentru ca in sfarsit ai aripi si ai realizat ca poti face ceva cu ele.
Daca vei alege sa mergi indiferent, fara sa privesti in spate, daca imi vei lasa drept amintire cateva pagini dintr-o carte, daca imi vei scrie acolo doua-trei randuri clare, iti voi face o poezie din batai de viata, poate.
Daca voi urca intr-un vapor ce va duce catre-un nor, daca ceata va fi deasa si nu ma vei vedea in fata, tu sa stii ca eu sunt bine-acum nu, dar intr-o zi voi ajunge la un Soare ce in veci ma va-ncalzi. 
Daca imi vei face cu mana, tu sa stii ca aici voi fi cea care a zambit odata, printre lacrimi, ca sa stii. Imi voi lua "la revedere' de la tot ce am crezut, voi iubi tot inainte, drumul meu nu mai e lung.
Eu nu voi plange si nici tu, trebuie doar sa acceptam, nu tot ce-i frumos in viata are-un sens si pentru noi. 
Daca te ascunzi intr-un ochi de mare, intr-un pumn mic de copil, sub o stea ce straluceste, intr-un noian de galaxii...

joi, 16 martie 2017

Acasă

Acasă. Acasă are mai multe locuri.
Acasă, unde cei dragi te asteapta, acasă in brațele cuiva, acasă in locul unde poți vedea tot orasul, de sus, acasă, unde sunt munții si pădurile, acasă unde țărmul se împletește cu marea, acasă in mirosul de scorțișoară si ceai de amintiri. Acasă in Cer. Un cuvânt asa de simplu cu atatea semnificații. Inima iti este o casa si o acasă pentru anumite persoane. Doar pregateste-o si fa-o sa fie cat mai primitoare, ca atunci cand vor pleca, sa simtă dorul de acasă.
Mie imi e dor de anumite case si de anumite locuri unde ma simt acasă. Mi-e dor sa imi las inima printre munti. Foarte dor. Printre luminite si raze de bucurie. Acasă pentru mine, undeva, o căsuță înconjurată de bujori si un cer infinit deasupra mea. O cărare îngustă spre un soare vesnic.
Tie de ce iti este dor?

miercuri, 15 martie 2017

Inchide ochii

Trec pe langa ziduri si case si din
fiecare scriu o poveste. Unele povesti au iedera pe coperta, iar altele gradini inchise. Unele sunt vechi si prafuite, altele stralucesc la soare. Trec pe langa amintiri si calc pe urma altora. Calc pe unde a trecut altcineva, cu pasul lent sau grabit, lasand in urma ganduri. Pe asfalt zac neputincioase cateva vise, dar nu pot sa ma ating de ele.
In drumul meu, calc pe radacini de copaci. Ma sprijin de un gard inalt si mare, dar pot vedea ce e dincolo, dar nu voi spune ce.
Am sa scriu povesti din fiecare casa si din fiecare om pe care il vad si care mi-a lasat ceva. Voi face poze degetelor care mi-au ținut inima si voi desena sufletele care mi-au zâmbit.
Nu ma înțelegi, nu? Nu-i nimic. Acum, inchide ochii.