joi, 25 august 2016

M-a cautat Trecutul

Intr-o zi m-a cautat Trecutul. Fara sa vreau, in timp ce mergeam, am dat de el- sau, mai bine zis, el a dat de mine. Si-a ridicat numaidecat privirea: era ratacita, dar stiam ce cauta. Doar ca, nu mai avea loc in viata mea. Cel putin, nu mai avea voie.
N-am vrut sa ma uit la Trecut. Dar uite ca deja mi-a prins ochii. O privire si mi s-au redeschis unele capitole. Erau ferecate cu grija. Data viitoare trebuie sa improvizez o incuietoare mai buna. Am privit peste unele pagini. Intr-o secunda, sute de poze imi treceau prin minte si in inima. Intr-o secunda am si plans, si ras. Tot intr-o secunda m-am trezit. Am inchis repede si am fugit. Trecutul a fugit si el dupa mine. M-a prins putin si m-a fortat sa stau cu el. Am incercat sa-i explic ca nu se mai poate, nu mai are voie sa se intersecteze cu prezentul meu- doar atunci cand i-as fi cerut eu. Mi-a zis ca e imposibil, m-a intrebat daca mi-e dor de tot ce am lasat in urma. Mi-a reprosat ca nu am pic de inima. Am stat si m-am gandit. O adiere de vant mi-a aranjat pe chip o suvita de par. In zadar am luptat cu ea, pur si simplu nu vroia sa stea dupa ureche. Mi-am incrucisat mainile si am privit in Trecut, dar parca priveam in gol. Nu ma mai atragea, nu il mai iubeam. Bineinteles ca am anumite amintiri pe care le pastrez cu grija, dar intr-un alt colt al inimii. Dar nu puteam trai mereu cu rani. Nu. Iubirea nu raneste. Asa ca i-am spus Trecutului ca nu-l mai iubesc. O sa iubesc doar ce m-a facut sa traiesc. In rest, adio.
Trecutul si-a luat talpasita si nu a privit in urma lui. Pentru ca stia ca eu aveam un viitor si o speranta in fata. Era prea multa lumina si nu mai putea veni la mine.
I-am facut cu mana, chiar daca stiam ca nu ma vede. Mi-a aruncat, fara sa se uite, tot ce a fost frumos, ducand gunoaiele dupa el. I-am multumit frumos si am spus din nou, adio.

miercuri, 24 august 2016

Asteptand ploaia

Nu stiu ce astepti tu, dar eu astept ploaia. Astept o vijelie in mijlocul zilei, cand e caldura cea mai mare si cand cerul e aproape alb de la Soarele puternic. Astept o mangaiere din partea picaturilor, din partea Cerului.
Astept sa vad o minune, astept implinirea promisiunilor Lui si stiu sigur ca nu intarzie sa se implineasca. De fapt, vad un nor la orizont. Trebuie sa mai aud si tunetul si sa simt mirosul ploii in aer si gata: e pe aproape.
Vrei sa renunti din a te ruga pentru o anumita cauza ? Eu zic sa nu faci asta. Nu scrie tu la sfarsitul capitolului ăsta " Batalie pierduta ", cand Dumnezeu vrea sa scrie " Ai castigat ! ". Nu renunta si nu refuza binecuvantarile Lui doar pentru ca tu nu mai ai rabdare. Stii, Ilie s-a rugat pentru ploaie. A aparut imediat ? Nu. S-a rugat. Nu o data, nici de doua ori si nu s-a rugat cu ideea ca Dumnezeu nu aude. S-a rugat cu credinta. Si probabil asta ne lipseste. Aa, si rabdarea ne lipseste. Crede si atunci cand nici azi nu ai primit un raspuns. Crede pana la capat. La un moment dat, se va vedea un nor la orizont. Si ce buna va fi o ploaie peste inima ta. Trebuie sa te inveti si cu pustiul. E greu, nu zic ca nu. Dar asa o sa fii modelat. Transformat. O persoana care spune " Doamne, nici azi nu am primit clar raspuns, dar voi incerca si maine si stiu ca oricum vei raspunde " este o persoana care are incredere totala in El, chiar si atunci cand nu intelege ce se intampla. Asa ca, asteapta linistit. Nu esti singur, in tot acest timp asteapta si Dumnezeu, odata cu tine.

Meloman pentru o zi: Giants Fall- Francesca Battistelli




joi, 18 august 2016

Mergi pe ape

Sunt momente in care nu stiu pe ce drum sa merg. Sunt momente in care nu stiu ce sa fac si parca imi pierd orice urma de credinta si răbdare. Sunt
momente in care nu inteleg de ce Dumnezeu nu răspunde clar. Si prin acele momente trec chiar acum. Da, ma rog pentru calauzire si un raspuns clar. Dar mi-e teama si ma simt rănită. Nu am putere. Si exact cand vroiam sa renunț complet, am auzit o voce ce vorbea calm furtunii din inima mea: " Mergi pe ape ". Cum, Doamne ? Cum as putea sa lupt cu valurile marii ? Si Tu mi-ai spus iar: mergi pe ape.
Nu mi-a spus sa fug, nu mi-a zis sa stau, nu mi-a zis sa dau inapoi. Mi-a spus sa merg. Sa ma plimb printre uriasii marii. Sa umblu grațioasă si sa dansez printre talazuri. E ca si cum as admira o furtună pe țărmul marii. Dar nu sunt acolo. Sunt fix in mijlocul luptei. Si stiu ca nu sunt singura. Admir si trec pe mare cu Dumnezeu. El, la un moment dat, ii va spune" Taci, fara gura !". Apoi, voi vedea țărmul din nou. Pana atunci, trebuie sa învăț pasii de dans pe mare. In mijlocul furtunii, cand cerul e plin de nori negri si vântul aproape ca ma ia pe sus, ma voi plimba si admira furtuna-pornită spre binele meu.

 " Râurile vuiesc, Doamne, râurile vuiesc tare, râurile se umflă cu putere.Dar mai puternic decât vuietul apelor mari şi mai puternic decât vuietul valurilor năpraznice ale mării, este Domnul în locurile cereşti. " Psalmul 93:3-4

joi, 11 august 2016

Putinul pe care il faci

Te trezesti de dimineata trist. Faci lucrurile obisnuite, apoi pleci la munca
sau la scoala. Iti faci treaba in cea mai mare plictiseala, uitandu-te la ceas: esti si mai trist cand vezi cat de greu trece timpul. Când ajungi acasa, te trantesti in pat si iti spui: am cea mai banală viata, nu fac nimic interesant.
Nu este asa! Nu trăiesti o viata banală si tot ce faci nu este lipsit de importanta. Poate ca unii nu apreciază efortul depus de tine, poate te critica mereu si niciodata nu e nimeni multumit. Dar sunt 100% sigura ca exista cel putin o persoana care sa aprecieze ce faci si care iti spune mereu sa nu renunți. Tot ce faci, fă ca pentru Dumnezeu. Cu mulțumire, cu bucurie. E greu uneori, dar merita orice bucurie depusa in munca ta.
Poate iti spui ca nu esti bun de nimic si n-ai nimic deosebit. Te inseli. Mai ții minte cand ai facut pe cineva sa zâmbească ? Sau ca ai dus cumpărăturile cuiva pentru ca nu mai putea sa urce scările cu ele. Mai stii cand ai zâmbit in autobuz unui copil bosumflat si a inceput sa rada si sa se uite la tine cu ochii lui mari si curiosi ? Sau cand ai spus o gluma buna si ai ridicat moralul unui prieten. Când ai spus multumesc vanzatoarei de la pâine si ea nu se astepta la asta. Când ai lăsat pe cineva sa stea jos. Astea nu sunt lucruri banale. Chiar cand spui un " buna ziua" cu zâmbetul pe buze, faci sa dispară pentru cateva momente tristețea de pe chip. Nu ai o viata plictisitoare. Ai o viata in care poți schimba alte vieți prin felul tau de a fi. Si cand felul tau de a fi se aseamănă din ce in ce mai mult cu Hristos, atunci e si mai bine.
Schimba modul de a trai. Daca ai posibilitatea, lasa la locul de munca niste biletele cu mesaje încurajatoare. Poate poți sa le dai chiar in mâinile clienților. Sau orice altceva, ceva care sa schimbe ziua tuturor cu care intri in contact pe parcursul zilei. Lasa-ti imaginatia sa zboare. Putinul pe care il faci, fă-l cu toata inima. La sfarsitul zilei, vei vedea diferenta. :)

vineri, 5 august 2016

Si nu intelegi

Si nu intelegi de ce trebuie sa treci prin anumite lucruri. Stiu, ti-e greu. Ti-e greu sa mai ții capul sus cand altii te vor la pamant. Ti-e greu sa mai rabzi, sa mai taci atunci cand altii te vorbesc pe la spate. Ti-e greu, stiu. Si mie imi e. Nu e nimic usor pe Pamant. Nu inteleg de ce unele persoane te lasa atunci cand aveai nevoie de ele cel mai mult. Nu inteleg de ce, atunci cand gresesc, trebuie sa se arunce cu pietre in mine. De ce ma privesc unii cu ura. Sau, si mai frumos, nu te baga in seama, ca si cum ai fi invizibil. Lucrurile astea dor. Si dor mai tare atunci cand ranile sunt facute de persoane dragi. Stiu cum e sa te trezesti de dimineata si sa iti spui ca vei reusi, dar vin unii si strica tot. Stiu cum e cand lupti cu lacrimi in ochi si nu mai vezi clar in jurul tau. Stiu cum e atunci cand lumea se da la o parte de langa tine si tu trebuie sa stai singur, in coltul tau.
Poate te simti singur. Si eu ma simt. Ma simt fara putere si nu vad nimic acum. Doar ceata. Si parca e din ce in ce mai frig. O fi de la inimile inghetate.
Si nu intelegi de ce trebuie sa mergi mai departe. Nici eu nu inteleg- dar nu am de gand sa stau pe loc. Prin credinta, vom reusi. Prin credinta, draga inima. Chiar si atunci cand nu intelegi...


sursa imagine: http://the-blue-mockingbird.tumblr.com/