miercuri, 30 decembrie 2015

Anul acesta

Anul acesta am invatat ca nimic nu se intampla fara voia Lui.
Ca toate vaile adanci din acest an au avut un scop. Stiu ca Dumnezeu a fost prezent in fiecare pas din viata. Si mai stiu ca am inceput sa vad culorile altfel.
Am invatat ca trebuie sa ma acept exact asa cum sunt. Ca Dumnezeu da jos cenusa si pune pe cap cununi de flori, cu parfum din Cer.
Am invatat ca important e sufletul. Cele materiale se duc, sufletul ramane: depinde unde.
Am invatat ca fiecare om are o poveste de spus, dar putini sunt cei ce asculta.
Am vazut ca dragostea e din ce in ce mai putina.
Am intalnit oameni care m-au invatat ce inseamna sa fii frumos.
Am vazut ca toate florile sunt frumoase. Unele mai mici, altele fara parfum, altele neimportante ( poate). Dar toate de pret. Florile cele mai parfumate si mai frumoase sunt smulse din pamant si puse in vaza. apoi se usuca si sunt aruncate. Dar cele ce raman in pamant sunt cele ce se bucura in continuare de Soare, de caldura, lumina, aer. Si florile astea m-au invatat ceva.
Am invatat ca trebuie sa apreciez ceea ce am.
Sa ma bucur de tara mea, de Romania cea frumoasa. Pentru ca e libertate. Pentru ca nimeni nu sta cu pusca in capul meu. Pentru ca nu ma uit in stanga si in dreapta, de teama sa nu aterizeze vreo bomba.

Doamne, Iti multumesc pentru 2015.
Eben- Ezer :)  ( pana aici Domnul m-a ajutat )

Meloman pentru o zi: Alin si Emima Timofte- E sarbatoare





joi, 24 decembrie 2015

Sarbatori fericite ! :D

Va doresc tuturor Sarbatori fericite, sanatate, implinire si toate dorintele care va sunt de folos sa vi se indeplineasca !

♥ Dumnezeu sa te binecuvanteze ♥




marți, 22 decembrie 2015

De Craciun- Costache Ioanid

De Craciun, sub fulgi zglobii,
 pe Isus din nou vestindu-L
trec pe ulita copii
                  cu colindul.

Si din zori pana-n apus,
pe-o steluta cu faclie,
ei duc lumii un Isus
                   de hartie.

Dar tu, frate credincios,
porti tu Pruncul ce traieste ?
Duci in tine un Hristos
                    care creste ?

Nu-i vreun gand ce te-a inselat,
un simbol sau o icoana ?
Simti ca-i viu cu-adevarat ?
                      Cere hrana ?...

Dupa bezna cea de ani,
si-a adus copilul zorii ?
Vin la tine cei sarmani ?
                       Vin pastorii ?

Simti ca Cel ce L-ai primit
de lumina-ti umple gandul ?
Si vin magi din Rasarit
                         cautandu-L ?

Altfel, Pruncul nu e viu,
Altfel, ochiul tau te-nsala.
Altfel staulu-i pustiu,
                          ieslea-i goala.

Si din zori pana-n apus,
ca pe steaua cu faclie,
porti si tu tot un Isus...
                           de hartie.

                                             

joi, 17 decembrie 2015

Am uitat Sarbatoritul in iesle

L-am uitat. 
Dar primul lucru pe care il facem inainte de Craciun e sa cumparam carnea pentru sarmale si friptura.
L-am uitat.
Dar ne suparam primii cand nu cumparam bradul cel mai frumos si cel mai ieftin.
L-am uitat.
Facem curatenie luna in casa, dar inima e patata de murdarie si plina de gunoaie.
L-am uitat.
Zambim fericiti cand primim daruri, dar uitam de cei care nu au gustat o portocala tot anul.
L-am uitat.
Ne dorim haine mai groase si mai multe, dar sufletul ne e gol si degerat.
L-am uitat.
Oamenii nu sunt fericiti daca nu au multa mancare de Craciun, daca nu isi satura stomacul pana ajung la spital, dar sufletul e flamand, tanjind dupa Adevarata Hrana.
L-am uitat.
Globurile si luminitele impodobesc casele noastre, dar omul dinauntru are nevoie de lumina.
L-am uitat.
Trecem grabiti, unii pe langa altii, incruntati si suparati, prefacandu-ne ca sarbatorim.
L-am uitat.
Nu mai auzim corul de ingeri ce, demult, au cantat cea mai frumoasa melodie la nasterea Sarbatoritului. 
L-am uitat.
Steaua Betleemului nu ne mai ghideaza catre iesle. Sunt alte " stele " care ne duc catre nicaieri.
L-am uitat.
Ne daruim inima placerilor de o clipa, uitand ca magii au daruit totul Lui.
L-am uitat.
Mos Craciun e cel sarbatorit, acel mos cu barba alba care aduce in sacul lui mare numai minciuni tuturor celor creduli.
L-am uitat.
Dar El a vrut sa vina pentru noi, aici, pe Pamant.
L-am uitat.
Dar El n-a uitat sa moara pentru noi. Pentru oamenii uituci.
L-am uitat.
Dar El ne iubeste asa cum suntem.
L-am uitat.
Dar a inviat, ca sa ne aduca aminte ca exista speranta pentru mine si pentru tine.
L-am uitat.
Dar noi am crezut ca El e inca in iesle.
L-am uitat.
Dar Isus nu ne-a uitat :)

    

sâmbătă, 12 decembrie 2015

Cat de maret esti, Dumnezeu !

Sufletul imi canta, Tata, pentru ca Tu esti asa de frumos. Esti perfect ! Cum ai creat totul, cum Iti lasi
amprentele pe cer, cand culorile se imbina atat de armonios. Cum totul este exact la locul lui, totul Te asculta, Tata. Planetele stau suspendate in Univers, clipind vesele in cele mai intunecate nopti. Cum vantul imi mangaie fata, facand ca frunzele sa sopteasca minunile din Infinit. Tata, esti minunat !
Tu porti de grija intotdeauna si chiar si crinii de pe camp ii imbraci. Tu, Tata, Creatorul si Atotputernicul, Te gandesti la om, pentru ca il iubesti cel mai mult. Inima Ta bate pentru oameni si esti plin de dragoste. Esti minunat, Tata ! Niciodata nu m-ai parasit si in cele mai grele momente m-ai luat in brate, insa eu credeam ca nu esti langa mine. Iarta-mi gandirea, Tata; sunt doar un om. Esti asa de grijuliu, o Tata, simt o bucurie supeeer mare, parca inima imi danseaza. Te iubesc, Tata! Tu mereu m-ai inteles si imi stii cele mai adanci dorinte, dar si cele mai urate cicatrici. Tu, Tata, esti al meu si eu al Tau- pentru totdeauna. Multumesc. Pentru tot. Pentru lacrimi si pentru zambete. Pentru rani si pentru vindecari. Pentru lupte, caderi si biruinte. Tata, Iti multumesc !

Cât de măreţ e Dumnezeu!
Văd marea cu talazuri grele,
Mă-nalţ pe munţii de bazalt
Și-mi zboară gândul printre stele,
Tot mai înalt.

 Ce împărat îşi duce-oştirea
Spre un gigantic apogeu?
Acel ce-a pus în goluri firea,
Acel ce-a scris oricui menirea
Mai mult decât nemărginirea,
E Tatăl meu !

 Cât de temut e Dumnezeu!
Vuiau de pe Sinai ecouri
Când glasul Domnului vorbea.
Iar Moise-nainta prin nouri
Și tremura...

La Tronul Alb se strang sfielnic
Voievozi de foc din Empireu.
Şi heruvimii vin cucernic,
Slăvind Eternul Vistiernic.
Şi-acest Stăpân Atotputernic
E Tatăl meu!

5. Şi cât de bun e Dumnezeu!
Chiar dacă stelele bătrâne
Tot au o vreme când se-aştern,
Dar cine în Isus rămâne
E-un fiu etern!

6. Şi-n faţa slavei sclipitoare,
În ceasul lumii cel mai greu,
Acei cei ce-au dat pe sfinţi la fiare
Vedea-vor Forţa Creatoare
Eu voi şopti cu adorare:
E Tatăl meu... !
                                                             ( Costache Ioanid- Cat de maret e Dumnezeu )

joi, 10 decembrie 2015

Meloman pentru o zi: Alin si Emima Timofte- S-a nascut Isus& Amadeo- Un Copil

                              




                                            

                                     

sâmbătă, 5 decembrie 2015

Puritate

" Pazeste-ti inima mai mult decat orice..."

Poate ti-e greu sa astepti, dar nu e imposibil. Poate te intrebi daca e ceva gresit la tine, ca nu esti de pret, ca nu esti un om frumos ( dupa standardele societatii ). Poate te-ai saturat sa ti se spuna aceleasi lucruri, ca la un moment dat o sa dai de Mr. Perfect sau Miss Perfect.
Dar nu e asa cum crezi tu. :)

Vrei o relatie ? De ce ? Ca asa au toti, ca sa nu rada altii de tine ? Sau ca te-ai indragostit ? ( asa cum te-ai mai indragostit de " n" persoane). Poate nu stii de ce vrei o relatie. Ca sa nu fii singur sau sa vezi cum e. Ca sa faci pe X gelos si pe Y sa turbeze de manie.
Sau ca sa nu mai comenteze altii: " Ia uite-l ma si pe ala, nu a facut-o inca." sau " Aia e inca virgina, inseamna ca e urata, o fata super naspa, asteapta sa se marite."
Tu lasa-i sa comenteze. Uite, stii care e cel mai frumos lucru pe care il poti da viitoarei sotii/ viitorului sot ? Nu un album frumos de nunta, nu o rochie frumoasa, nu o zi perfecta, nu o casa luxoasa. Puritatea ta. E cel mai frumos lucru pe care il poti da UNEI SINGURE PERSOANE. Sa astepti persoana potrivita. Da, dupa nunta ii dai acest cadou. Asta e farmecul. Sa astepti. Poate o sa imi spui:

- Ma, fata, tu esti intreaga la cap ? Cum sa astept atata ??

Da, poti. Daca vrei cu adevarat ceva frumos, daca vrei ca viitoarea ta casnicie sa fie nu ca un basm, ci o adevarata poveste de dragoste. Tu, ca fata, ti-ai dori un baiat care a avut mai multe iubite ? Nu ai vrea ca tu sa fii prima si ultima fata din viata lui ? Sau tu, ca baiat, ti-ai dori o fata care sa-si fi lasat bucati din inima prin paturile altora ? Poate crezi ca nu mai exista persoane care sa astepte acel moment special, doar suntem in sec XXI. Da, inca exista baieti care vor deveni barbati adevarati, care isi pretuiesc inima si sentimentele, care nu se joaca cu alte fete. Da, inca exista fete care au inteles ca trupul lor nu e al tuturor, ca ele sunt ca o gradina inchisa, neintelese, dar care stiu sa se pastreze pentru ACEL baiat, ca asteptarea a meritat pe deplin. Puritatea nu e o chestie banala. Puritatea nu se daruieste oricui, doar pentru ca asa am eu chef sau ca societatea ne indeamna sa nu ne pretuim sexualitatea.

Asteapta. " Nu treziti dragostea pana nu vine ea". ( Cantarea Cantarilor 3:5)

miercuri, 2 decembrie 2015

Meloman pentru o zi: Chris Tomlin- Silent night & Adoram- S-a nascut

Toată luna decembrie o sa postez câte 2 melodii ( colinde ). Eu începusem sa ascult colinde din iulie :)) . Va doresc o ultima luna din an cât mai frumoasa :D


                                                       

luni, 30 noiembrie 2015

Renunta la trecut !

Gata. Nu mai fac asta. De ce sa fiu cum vor ceilalti ? De ce sa nu fiu cum vreau eu ? De ce sa ascult de vorbele altora ? Prea mult timp mi-am lasat inima sa sangereze. Mereu mi-a pasat de cum ma vedeau altii, sa fac la fel ca ei. Mereu priveam la altii si tanjeam sa fiu ca ei. De cele mai multe ori ramaneam cu buza umflata si cu ochii plini de lacrimi. Nu stiam ce sa fac, nu era bine cum actionam, dar daca asa fac toti, eu de ce sa fiu mai prejos ?
De acum incolo, voi fi eu ! Ceea ce imi doresc sa fiu. Nu vreau sa mai traiesc din trecut. Prea mult timp am stat lipita de amintiri, de greseli. Sunt un om. Da, am facut greseli pentru ca sunt un om ! Dar nu ma mai las doborata de degetele care ma aratau si de gurile care susoteau. Nu, au trecut toate astea. Iarna vine, dar in inima mea simt o noua primavara, un nou capitol,
Imi pare rau de ce am facut inainte, dar acum am o noua sansa. Sa fiu ceea ce Dumnezeu vrea sa fiu. O adevarata printesa, o adevarata fiica de Imparat. Bineinteles ca oamenii nu vor fi multumiti si vor spune " Aaa, acum o face pe sfanta !". Dar nu imi mai pasa. Pentru ca Dumnezeu m-a ridicat de unde am fost. Am luat-o pe alte cai si am crezut ca nu ma va primi. Ce gresit gandeam ! El ma astepta cu bratele deschise. Cu noi promisiuni. Noi sperante. Noi planuri. Si... noi surprize :)

Da, faceti cunostinta cu o noua persoana ! Cu o fata care si-a lasat inima si toate planurile, visele si sentimentele in mana Tatalui. :)

Imagine: Tumblr



sâmbătă, 28 noiembrie 2015

Nu-mi acoperiti mormantul- Traian Dorz

Nu-mi acoperiți mormântul cu cununi, ci cu iubire; 
Nu cununi am vrut în viață, ci cântare și-nfrățire 
Căci cununile se uscă și se șterg de ploi și soare, 
Dar iubirile curate sunt cununi nemuritoare.


Nici nu-mi scrieți pe-a mea cruce data morții-ntunecată; 
Eu am fost născut din ceruri ca să nu mor niciodată. 
Nici să nu-mi spuneți adio, ci-mi spuneți la revedere; 
Mâine vom cânta-mpreună la Întâia Înviere!

Eu mi-am pregătit o cruce și un loc de-nmormântare; 
Crucea nu-i a mea, iar locul nu-i mormânt, ci numai pare. 
Pot muri în orice vreme și-ngropat pot fi oriunde 
Cu o cruce sau și fără, – nici o groapă nu m-ascunde.

Voi trăi în orice cântec, orice frunză-mi va fi soră
Orice fir de iarbă prieten, orice seară auroră,
Orice foşnet frate dulce, casă-mi va fi orice zare,
Căci prin toate trece veşnic harfa mea nemuritoare.

Drumul meu spre lumea asta l-am plătit cu cât pot duce,
Drumul meu spre cealaltă l-a plătit Hristos pe cruce.
Naşterea spre moartea asta mi-a putut fi cunoscută,
Naşterea spre nemurire mi-e-n lumina neştiută.

Nici o groapă de pe lume n-o s-acopere-n uitare
Părtăşia ce-a-mpletit-o dragostea nemuritoare.
Nici o moarte de pe lume nu va nimici vreodată
Viaţa ce-a trecut prin soare cu Hristos împreunată.



joi, 26 noiembrie 2015

Punct si de la capat

- De ce, Doamne ?!

Ma plimbam prin padure. Toate frunzele cazusera. Poate de la framantarile mele, poate din cauza suspinelor mele am dezgolit copaci intregi. Tremuram. Frigul din sufletul meu imi zguduia tot trupul. Cate o frunza incerca sa-mi sopteasca ceva, dar nu voiam sa aud pe nimeni. M-am asezat langa un copac si mi-am lasat lacrimile sa curga in voie.

- O, Tata, nu am putere ! Sunt jalnica ! Uita-te la mine: nu sunt buna la nimic, nu merit nimic de la Tine !
- Te iubesc, fiica Mea.
- Poftim ?!
- Te iubesc, fiica Mea.
- Dar, Tata, Ti-am gresit asa de tare...cum poti sa ma iubesti ? Uita-te la sufletul meu.
- E asa de frumos.
-Tata, dar e negru ! E hidos !
- L-am spalat. E alb, curat. Orice lucru il fac frumos la vremea lui.
- Tata, dar nu merit iubirea Ta. Si, uite, nu pot sa ma ridic din problema mea. Am incercat si tot am cazut. Uite ce rani urate mi-am facut... Si nu numai mie...
- Fiica Mea, te-am iertat. Am aruncat totul in marea uitarii. Ia-o de la capat, vei reusi.
- Cum poti sa fii atat de bun cu mine cand eu sunt asa de... de...
- Te iubesc, fiica Mea. Am murit pentru tine, am inviat pentru tine. Esti de pret in ochii Mei. Vei reusi, cu Mine vei reusi. Te-am carat in brate cand nu ai mai putut inainta, am ras cand tu erai bucuroasa, am plans cu tine apoi ti-am sters lacrimile. Esti asa de pret in ochii mei.

 Si am plans. De bucurie. Dragostea Lui a intrat pana in cea mai mica celula din mine. Voi reusi. Da ! Deja am reusit. Dumnezeu m-a ridicat din groapa cea mai adanca. Ce poate fi mai minunat ?

Am sters lacrimile si m-am uitat spre cer. Era innorat dar era asa de frumos. M-am intins pe covorul de frunze si am ascultat ce vorbeau ele. Cred ca vorbeau de primavara.

sâmbătă, 21 noiembrie 2015

Viata in pasi de balet

Poti. Poti sa treci si peste aceasta problema. Cu gratie, cu capul sus, cu lacrimi pe obraz, dar poti. Nimic nu e imposibil.
Ai vazut cum danseaza o balerina ? Cu cata pasiune se dedica ? Cum paseste ea usor pe scena ? Ai vazut cum ritmul ii intra in picioare, ce gratioasa e? Crezi ca e usor sa arate toate astea ? Te asigur ca nu. Unei balerine ii trebuiesc ani de progres. Sunt o groaza de ora de munca. Oboseala. Suparare. Nervi. Caderi. Lovituri. Rani. Lacrimi. Esec. Asta reprezinta o balerina inainte de a fi pe scena. 
Asta poti fi tu. Esti o balerina. Nu conteaza cum arati. Esti o balerina. Esti frumoasa si talentata si gratioasa. Ai multe probleme in viata. Mult amar, multe rani, esecuri. Asta inseamna viata. Dar toate ne invata cate ceva. Viata reprezinta muzica. Trebuie sa-i stii ritmul apoi sa dansezi pe el. Treci prin problema in pasi de dans. Treci prin viata cantand. Picaturile de ploaie iti vor parea o noua melodie, norii nu vor mai fi asa de mohorati, frigul nu te va mai deranja asa de tare. 
Cand treci prin viata dansand, vei cadea si te vei rani. Dar nu-ti face griji. Dumnezeu te tine de mana. 
Intr-un final, cand iti vei sfarsi calatoria pe acest Pamant, tot cerul te va aplauda. :)

miercuri, 18 noiembrie 2015

Meloman pentru o zi: Jamie Grace- Beautiful day

Am preluat ideea aceasta de la altcineva si e super super interesanta. [cel putin, mie imi place :))]
In fiecare miercuri sau joi o sa distribui cate o melodie care m-a marcat, care mi-a placut sau care m-a facut sa ma simt supeeer bine :D



sâmbătă, 7 noiembrie 2015

Timpurile în care trăim astazi

Astazi nu mai avem timp pentru nimeni și pentru nimic. Doar
pentru noi. Și atunci când ne punem pe noi pe locul principal, nu mai avem timp și pentru ceilalți. Acum, timpul este împărțit în funcție de cum ne simțim noi bine, nu de cata nevoie au alții de noi.
Timpurile în care trăim promovează iubirea de sine și iubirea de bani. Aceste doua mai iubiri formează societatea, altădată având temelia pe inteligenta, altruism și moralitate. Ce ne invata societatea este ca omul e dumnezeu, un dumnezeu rece, mândru și nepăsător, care nu cunoaște nicio limita, nimic nu îl poate opri dar consecințele îl pândesc la sfârșit, trezindu-l la realitatea ca este doar un om.
Timpurile în care trăim promovează fatarnicia. Societatea spune omului ca este bine sa aibă mai multe măști, sa-si construiască ziduri, ca nimeni sa nu știe cine e cu adevărat. Fatarnicia ne invata ca e bine sa ai prietenii pe interese sau "n " nr de prieteni.
Timpurile în care trăim ne invata ca fără popularitate și minciuna nu vei putea avea succes în viața. Ca adevărata putere este clădită pe spinarea altora. Ceilalți nu știu ca o astfel de putere este ca un castel făcut din cărți de joc și, punând o singura carte greșită, daramam totul.
Timpurile în care trăim sunt cele care rănesc prin vorbe, nestiind sa spună un cuvânt frumos.
Timpurile în care trăim sunt cele în care cei slabi n-au dreptul sa decidă, în care oamenii înghit ceea ce alții oferă,  adică un cadou mare și strălucitor pe care scrie " Promisiuni " și când deschizi cadoul, realizezi ca nu e nimic în el, doar vorbe, în care oamenii care doresc sa facă sau sa fie ei înșiși o schimbare în tara sunt reduși la tăcere.
Timpurile în care trăim astăzi ne invata cum sa nu mai fim oameni.

miercuri, 4 noiembrie 2015

Bărbaților, iubiti-va soțiile

Nu doar de 1 Martie sau Valentine's Day .  
                                                       
Nu când face friptura la cuptor cu cartofi
Nu doar când face treaba toată ziua.
Nu doar când copiii sunt ascultători de ea.
Nu doar când îți calcă hainele.
Nu doar când e aranjata.

Iubeste-o când nu mai are putere.
Iubeste-o când îi curg lacrimi pe obraji.
Iubeste-o când are nevoie sa o înțelegi, când are nevoie de comunicare.
Iubeste-o când e cu pete pe sortul de bucătărie și când parul nu e aranjat.
Iubeste-o când nu mai are răbdare
Iubeste-o când îi vorbești. Nu arunca vorbe grele, vorbe ce vor avea răni urate.
Iubeste-o când copiii sunt gălăgioși și fac casa mai răsunătoare :)
Iubeste-o când e lângă tine, când te ajuta, când te mângâie.
Iubeste-o în fiecare zi, mai mult decât ieri.
Iubeste-o pentru ceea ce e.

Soția ta este un dar de la Dumnezeu. Nu îl arunca în coltul camerei.

luni, 26 octombrie 2015

Totul este in control

Te ingrijorezi pentru ziua de maine. Nu stii ce se va intampla. Ai probleme asa de mari si nu stii cum sa le faci fata. Nu stii cum sa le rezolvi. Simti ca nu te poti bucura de viata, ca toata viata ta este irosita pe nimicuri. Te gandesti ca nimeni nu te apreciaza sau nimeni nu vrea sa te asculte, sa te inteleaga. Simti ca pici in gol si groapa este foarte adanca.
Am o maaaaaare veste pentru tine: nu esti un om singur. Poate nu mai ai niciun prieten, poate toti te-au dezamagit si tu ai tacut din gura, ai plans, ai adunat manie in suflet si toata amaraciunea s-a strans pe chipul tau. Dar nu esti singur. Dumnezeu e langa tine. Poate te intrebi de ce trebuie sa treci prin toate aceste obstacole in viata, de ce altora le merge bine si la tine totul este un dezastru. De ce toti sunt fericiti si numai tu iti plangi de mila. De ce ti s-a intamplat tocmai tie asta, din toti oamenii, fix TU trebuie sa treci prin asta.
Pentru ca totul este sub control. Da, ai citit bine. Dumnezeu niciodata nu da mai mult decat poate duce omul. Chiar daca treci prin probleme serioase. Dumnezeu vrea sa se apropie de tine si sa te ajute, tu doar sa-L lasi. Poate te-ai rugat sa se schimbe roata. Dar, gandeste-te, ca din problema aceea vei iesi invingator si vei fi o persoana mai puternica. Dar nu prin faptele tale. Pentru ca omul nu poate face nimic singur. Cat ar fi el de puternic, tot cade la pamant. Dumnezeu poate sa te ajute, totul este in controlul Lui. Tu esti creatia Sa, El face toate lucrurile frumoase la vremea potrivita.
Inca esti o lucrare care nu e gata, o opera de arta neterminata, un diamant neslefuit. Dar, cu timpul, prin incercarile vietii, vei prinde incet-incet contur si culoare si altii te vor privi si se vor mira de minunea din viata ta. Dumnezeu niciodata nu face greseli, El stie ce sa-ti dea si mai ales, cat sa-ti dea.

Nu te ingrijora de nimic :)


Uitaţi-vă* la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare, şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele?
  •  Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui?
  • 28 Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes;
  • 29 totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei.
  • Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?
  • 31 Nu vă îngrijoraţi dar, zicând: ‘Ce vom mânca?’ sau: ‘Ce vom bea?’ sau: ‘Cu ce ne vom îmbrăca?’.  
  • (...) Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele.
  • Căutaţi* mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.
  • Nu vă îngrijoraţi dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei.

                                                            ~ Evanghelia dupa Matei, cap. 6, versetele 26-34

marți, 20 octombrie 2015

Lupta pentru viitoarea casnicie

Habar nu am cum sa incep aceasta postare, dar simt ca trebuie sa scriu despre asta :)
Am prea multe de spus, dar nu stiu cum sa incep, este o intreaga agitatie in capul meu. O sa trec direct la subiect.

Lupta. Iti doresti o casnicie ca in povesti ? Nu exista asa ceva. Trebuie sa fii realist. Dar totusi, iti pot spune cum casnicia ta poate fi o adevarata binecuvantare, nu doar un basm de adormit copii.
Nu exista o iubire mai frumoasa decat aceea in care ai asteptat rabdator jumatatea.
Tu, ca fata, iti doresti o iubire pura, adevarata, bazata pe intelegere si afectiune. Iti doresti un baiat doar al tau, a carui inima sa fi fost intreaga doar pentru tine. Dar tu, daca iti doresti un baiat doar al tau, de ce esti a mai multor baieti ? De ce ti-ai lasat bucati din inima in mainile murdare ale altora ? De ce te-ai lasat prada sentimentelor si ai investit in ele... nu cu unul singur...ci cu mai multi ? De ce n-ai rabdare ? Crezi ca viitorul tau sot nu te va aprecia pentru ca nu ai experienta ? Crezi ca el isi doreste doar parti din tine ? Nu crezi ca si el te vrea intreaga lui ? Si nu ma refer doar la corp.

Tu, ca baiat, iti doresti o fata doar pentru tine, care sa nu fi trecut prin mainile tuturor. Iti doresti un suflet alb, curat. O fata care sa te iubeasca doar pe tine, sa simta fiorii iubirii doar cu tine. Dar tu, daca iti doresti o fata doar a ta, de ce ti-ai lasat privirile prin alte corpuri ? De ce ti-ai lasat gandurile pe la alte fete, sentimentele in mainile lor, care nu te-au vrut pentru totdeauna, ci ai fost doar o joaca ? De ce te joci cu alte fete si ai pretentia ca adevarata EA sa fie curata si sa te fi asteptat cu rabdare ? Tu, care intri pe fel de fel de site-uri, care nu stii adevarata valoare a femeii, iti doresti o casnicie adevarata ? Pai, te joci cu focul.

Lupta, pentru ca poti. Asteapta, pentru ca ai de ce. Daca Il vei lasa pe Dumnezeu sa iti scrie povestea de dragoste, atunci iti spun de pe acum: casnicia ta va fi cea mai frumoasa. Roaga-te. Nu exista un lucru mai dulce, mai pur, nu exista o dragoste mai adanca decat aceea cand te rogi pentru cineva- fara sa stii persoana respectiva sau fara ca acea persoana sa stie ca te rogi pentru ea. Ai rabdare. Nu te lasa influentat de societatea de azi, care este atat de murdara si care transforma vietile- in mod special tinerilor- prin negativismul si perversiunile ei. Nu iti spun ca vor fi doar flori pe calea casatoriei, sunt si spini. Dar si spinii fac parte din trandafir.

Lupta. Pentru un drum luminos si curat. Pentru un cer cu alb si albastru, chiar daca va mai fi si innorat. Pentru cele doua inimi care se vor uni si vor alcatui una singura. Pentru fericire-chiar si in lacrimi. Pentru adevarata iubire si unitate-chiar daca vor mai fi discutii. Dar pentru asta sunt cuvintele: ca sa ne intelegem si sa ne imbarbatam, sa legam rani- nu sa cream unele noi.
Lupta.

" God didn't create one Adam and five Eves and said ' Go ahead, date around and see which one you like the best'. He said ' Adam, I know what you need and I'm going to create that for you ".

joi, 15 octombrie 2015

Uita-te in ochii copiilor si spune ce vezi

Copiii sunt mereu fericiti. Asa trebuie. Asa spunem noi, oamenii " mari ". Ca ei nu plang niciodata, nu au motive ca sa fie tristi. Ca viata lor trebuie sa fie roz si ca nu exista obstacol pe care sa nu-l treaca.

Si totusi... copiii plang. Si nimeni nu-i vede. De fapt, nimeni nu-si face timp sa vada mai mult decat niste lacrimi. Sunt si copii care se confrunta cu adevarati zmei in viata lor. Copii abuzati. Copii care nu sunt ascultati sau intelesi. Copii care nu stiu ce inseamna o imbratisare.

Sunt copii care plang pentru familia lor. Pentru ca sunt abuzati. Tatal isi bate sotia, cea pe care ar trebui sa o iubeasca ca pe trupul lui. Copiii vad. Si nu pot face nimic. Doar plang. Uneori, copiii sunt batuti. Dar ranile din suflet dor mai tare decat palmele si pumnii primiti.
Copiii plang cand parintii se cearta. Si sa stiti ca ei se simt vinovati pentru cearta parintilor, ei cred ca din vina lor se cearta mama si tata. Copiii plang cand vad ca nu exista afectiune intre parinti. Cand in loc de cuvinte pline de blandete si dragoste sunt jigniri si cuvinte grele, mult prea grele de auzit, darămite de simtit.
Copiii plang cand nu au pe cineva alaturi. Cand sunt nebagati in seama. Nu ma refer la alintatul aiurea si alte smiorcaieli. Cand ai vorbit ultima oara cu un copil ? Crezi ca el isi doreste doar jucarii si alte minuni ? Singura minune pe care o vor este ca cineva sa-i asculte, nu doar cu urechile, ci si cu inima. Sa te uiti fix in ochii copiilor si sa transmiti siguranta.

Uita-te in ochii copiilor. O sa vezi cum se zbat in ei atatea lupte pe care noi nu le stim. Atatea vise, atatea planuri si atatia munti de escaladat. Asculta-i. Ei de asta au nevoie. Nu uita de dragoste. Nu fi o stanca rece. Nu-ti varsa toata supararea pe un copil nevinovat. Imbratiseaza-i si spune-le ca sunt importanti in ochii oamenilor. Ca sunt niste stele in noapte. Ca sunt puternici si curajosi. Spune-le ca si lacrimile au rolul lor. Ca totul are un rost pe Pamant si ca nu s-au nascut degeaba.

Uita-te in ochii copiilor. Ce vezi ?


luni, 12 octombrie 2015

Lucrurile simple sa le pretuiesti :)

Azi am invatat ca:

- un simplu gest frumos iti poate schimba toata ziua
- inca exista oameni cu inima
- oamenii inca se ajuta unii pe altii
- sunt persoane care zambesc  [( indiferent de situatie :) ]
 - nu se iubesc doar pe sine.

Azi am observat aceste mici " nimicuri ", cum am spune noi. Daca stai sa te gandesti, nu sunt niste banalitati. Sa faci binele nu e un lucru banal, sa poti asculta pe cineva si sa-l intelegi nu e usor, sa zambesti si sa indrepti raul prin bine nu e o nimica toata. Sa faci mici gesturi din iubire nu e un nimic.
Nu stii cum sa faci toate astea ? Foarte simplu: ia o foaie, un pix si noteaza-ti in fiecare zi cate un lucru frumos care ti s-a intamplat in ziua respectiva. Poti sa notezi si lucrurile/ gesturile frumoase ale prietenilor tai. Noteza-ti cate un lucru pentru care esti multumit si poti face si pe altii fericiti prin tine. Lasa-ti sufletul sa iasa din carapace. Fii o schimbare ! Fii o lumina ! 

P.S: daca vrei sa spui un lucru frumos care ti-a inseninat ziua, poti lasa un comentariu. :)


" Do you smile at strangers ? Do you ever realize that you can stop to talk to anyone you see and maybe make a new friend ? Do you ever think how small interactions could change everything ? "

duminică, 11 octombrie 2015

Ganduri aurii de octombrie

Octombrie. Stau si inspir aerul de munte. Totul e in continua schimbare. Am observat ca difera culorile frunzelor la munte fata de oras. La oras sunt sterse, dar la munte, frunzele sunt aurii, roscate sau amestecate. Ploua. Nu tare, doar cat sa-ti aminteasca ca vara a trecut si a luat si caldura cu ea. Cobor din masina. Ma plimb singura putin. Imi imaginez ca merg in padurile dese, cu copacii plini de aur si arama, de brazii inalti. Doar eu. E ceata. O simt pana in suflet. Dar nu o resping. Simt cum ma imbratiseaza. Imi imaginez ca ma intind pe pamantul umed. Deasupra mea se scutura culorile. Privesc norii plumburii. Sunt atat de aproape de fata mea, parca pot sa-i bag in ghiozdan. Iau un nor ca suvenir. Bate vantul. Frunzele fosnesc. Pot sa aud cum spun povesti despre lumea noastra, ca vor atinge intr-o zi pamantul, dansand, fara zgomot si prin moartea lor, pamantul prinde nuante de viata.

Toamna, multi nu te suporta, dar eu iti urez un bun-venit. Am asteptat atata timp privelistea asta, atat de pura, de calma. Mirosul tau, draga mea toamna, nu se compara nici cu adierea blanda a vantului in timpul verii, nici cu florile de cires, nici cu mirosul sarat al marii. Nu, mirosul tau e total diferit. Miroase a ploaia care cade linistit peste umbrela mea, a brazi si a pamant umed. A fumul care urca vesel din casele oamenilor inspre vazduh.
Am mai luat in ghiozdan un copac galben,

Ajung acasa seara. Inainte sa ma bag in pat, scot din ghiozdan norul si copacul. Le tineam in palma. Se pare ca nu le place aerul de oras si s-au micsorat. Dar am adus in camera mirosul tau, draga toamna. Am luat o parte din tine. Multumesc ca m-ai lasat. Inchid ochii si ascult cum Creatorul isi creeaza si amesteca culorile pentru un nou capitol.

" Anyone who thinks fallen leaves are dead has never watched them dancing on a windy day ".



vineri, 2 octombrie 2015

Esti cu adevarat frumoasa

Nu o sa ma crezi. Stiu. Pentru ca si eu am trecut prin asta si voi mai trece. Te crezi oribila. Nici nu te mai uiti in oglinda pentru ca ti-e teama, rusine si urasti ce vezi. Nasul prea mare, ochii prea mici, dantura prea urata, te vezi grasa sau prea slaba, scandura, prea mica de inaltime sau prea inalta, cu cosuri sau puncte negre. Poate riduri. Parul nu e matasos si des si nu sta si el intr-o directie. Orice i-ai face, nu vrea sa te asculte si sa stea ok.
Stii, hai sa iti vorbesc ca de la inima la inima. Si eu ma credeam urata. Cel putin urata. Niciodata nu m-am vazut frumoasa. Doar acasa. Pentru ca acasa parintii si bunicii mereu imi spun cat de mult m-am schimbat si ca sunt cea mai frumoasa fata pentru ei. Dar stiu ca nu e chiar asa. Si prindeam si eu putin curaj. Ba chiar imi zambeam in oglinda si ma bucuram cand vedeam ca azi sunt draguta. Dar cand ieseam afara, parca aveam senzatia ca ceilalti rad de mine. Uneori chiar asa se intampla. Mereu cele mai frumoase fete din liceul meu se uitau la mine de sus si zambeau ironic. Puteam sa le citesc rautatea din ochi. Si eu plecam capul si strangeam din dinti. Mi s-a mai intamplat sa mi se zica in fata ca nu sunt frumoasa. Asa cum vor ceilalti, acel tipar de frumusete rapitoare si care rapesc privirile baietilor. Strangeam din dinti si mergeam mai departe. Am crescut cu ideile astea in inima in primii 2 ani de liceu. Si nu am avut curajul niciodata sa ma cred macar draguta. Pentru ca ma uitam la mine si ma uram. Aveam ideile astea atat de inradacinate in cap si in inima ca eu deja ma obisnuisem cu ideea de a fi urata. Nimeni, niciodata, nu imi spusese ca sunt frumoasa. Nu stiu de ce. Alte fete erau foarte laudate pentru aspect si eu ma uitam dintr-un colt si imi plangeam de mila. Pentru ca nu eram ca ele. Pentru ca ma uitam la altele si vedeam cum se strange lumea pe langa ele si nimeni nu rade de ele, niciodata nu vor plange pe tema asta, nu stiu ce inseamna cum e sa fii urata.

Acum nu ma mai confrunt cu asta. Uneori, la ceva timp, imi mai aduc aminte si incep sa plang. Eu plang si Dumnezeu imi sterge lacrimile. El incerca si inca vrea sa ma invete ca eu nu pot fi ca ele, dar pot fi EU. Il intrebam pe Dumnezeu de ce nu m-a facut si pe mine frumoasa, ca ele. Asa de frumoasa incat sa nu imi mai fie rusine cand ma uit la altcineva. Sa nu mai am senzatia ca toti se uita urat la mine. Eram atat de suparata pe El si plangeam si nu intelegeam. Si El venea langa mine, Il puteam simti in ruga mea cum imi spunea ca sunt de mare pret in ochii Lui. Ca oamenii vor fi mereu rai si ca vor sa ma doboare. Ca vor sa imi distruga inima si sa nu mai am nicio valoare. Sa ma simt oribila. Imi mai spunea sa privesc cat mai mult la El pentru ca si El este urat de oameni si nebagat in seama. El mi-a mai spus ca farmecul cel mai de pret este bunatatea si ca orice lucru El il face frumos la vremea lui. El mi-a mai spus ca sunt frumoasa in ochii Lui si in ochii altor persoane. Chiar daca nu mi-au spus asta. Mi-a spus sa tin minte ca frumusetea este desarta, dar ce am eu in interior este vesnic si conteaza sa investesc mai mult in suflet decat in exterior. Pentru ca, da, e adevarat, interiorul reflecta exteriorul.
Esti frumoasa. Chiar daca nu esti un model international. Esti frumoasa in felul tau. Esti iubita pentru ceea ce esti tu si nimeni nu poate sa aiba zambetul tau, expresia fericirii tale, ideile tale, ceea ce te reprezinta. Esti frumoasa. Nu poti fi comparata. Chiar daca alte persoane iti vor spune altceva tu treci peste. Stiu ca ti-e greu si poate te gandesti ca nu vei fi iubita sau nu iti vei gasi jumatatea. Gandeste-te ca poate Dumnezeu deja ti-a pregatit un baiat dupa inima Lui si in ochii baiatului vei fi cea mai frumoasa fiinta de pe intreg Pamantul. Stiu ca ti-e greu si ai plans de atatea ori pe sub plapuma, ai strans atatea suspine intr-o camera. Ca nu ai curaj sa privesti oamenii in ochi. Asculti de toti si unii oameni sunt atat de rai. Stiu ca iti vine sa te sfasii singura de nervi si vrei sa nu mai vezi pe nimeni. Te rog, draga mea prietena, priveste altfel viata. priveste-te altfel.
Esti frumoasa cand razi.
Esti frumoasa cand plangi.
Esti frumoasa cand faci prajituri cu dragoste pentru cei din jur.
Esti frumoasa cand te rogi.
Esti frumoasa cand ajuti.
Esti frumoasa cand ai dragoste.
Esti frumoasa cand culegi flori sa le pui in vaza
Esti frumoasa cand multumesti.
Esti frumoasa cand citesti.
Esti frumoasa cand ti-e inima lipita de Cer.
Esti frumoasa si punct :)

joi, 1 octombrie 2015

Lasa-L sa indeparteze praful si sa puna o vaza cu flori

Esti un puzzle nerezolvat. Toate gandurile, faptele, caracterul tau sunt imprastiate. Nu stii de unde sa incepi sa aranjezi. Ai mai incercat dar ai amestecat mai rau piesele. Esti zdrobit si nu te regasesti. Dar El poate sa iti aranjeze fiinta. Dumnezeu iti poate lua fiecare piesa de puzzle si o poate aranja cum trebuie. Poate forma din nou inima. El te poate elibera de " piesele straine ". Poate sa indeparteze praful din ochii tai si sa vezi. Sa vezi o alta lume cu alti ochi. Sa poti vedea lumina. Sa poti vedea culorile. Dumnezeu poate indeparta resturile din inima ta. O poate ingriji, ii poate inchide ranile, poate sa o faca sa bata din nou cu putere. Dumnezeu poate  sa-ti indeparteze frica si nelinistea. Nu va mai exista frica zilei de maine si nici ingrijorare pentru ca El e deja in " maine " :). Poate sa-ti puna zambetul pe buze si sa-ti stearga lacrima de pe obraz. Iti promite ca, atunci cand vei esua, El va fi langa tine si nu te va lasa. El iti promite ca, atunci cand nu poti trece peste o problema in viata, priveste la Cer si El iti va raspunde.

El o sa iti dea rabdare in loc de manie, Dragoste, in loc de ura. Iertare, in loc de orgoliu. El o sa iti dea un parfum ceresc. Un parfum care nici florile nu il au. Daca stai sa asculti bine in noua ta viata, poti auzi un cor ingeresc cum canta de bucurie pentru ca ai primit Lumina. El te va ridica si vei pasi cu incredere pe un nou drum. Nu iti inchide urechile si sufletul. Nu respinge cel mai mare ajutor doar pentru ca acum nu mai e la moda sa nu mai crezi in Dumnezeu. El te-a creat si tot El te iubeste cu adevarat. Doar deschide ochii.


duminică, 27 septembrie 2015

O sa astept in continuare

Stii ca am nevoie de un raspuns. Tu imi stii starea fiintei mele plapande. Tu imi stii problema. Tot Tu mi-ai promis ca imi vei raspunde. Stii ca am gresit de atatea ori, dar Tu inca privesti cu dragoste si rabdare peste mine. Stii ca nu sunt nimic pe Pamant, dar in ochii Tai sunt de mare pret.
Ma rog de ceva timp pentru ceva. Doar Tu stii. Stii ca mi-e teama, ca sunt nestiutoare. Tot Tu mi-ai vazut nerabdarea. Am vrut sa imi raspunzi la rugaciune imediat. Sa nu mai astept. Dar marile batalii se trec greu, cu lupta, cu infrangeri. Dar la sfarsit se va vedea victoria.
M-am intrebat, la un moment dat, daca chiar ma auzi sau daca iti pasa. Chiar mai esti acolo? De ce nu ma ajuti ? ma intrebam. Iarta-mi Tata, lipsa de credinta. Tu implinesti planurile Tale minunate cu rabdare si toate au timpul lor. Stiu ca ma auzi si ca esti langa mine. Stiu ca Cerul se deschide si ma asculti cu drag. Niciodata nu m-ai dezamagit. Niciodata nu mi-ai spus " De tine nu am timp acum, vino mai tarziu ". Intotdeauna, dar intotdeauna, mi-ai fost alaturi. Mi-ai ascultat cele mai groaznice temeri, cele mai mici bucurii. Ai fost langa mine cand nimeni nu ma vroia. Ai plans cu mine cand eram trista. Tu, Tata, mi-ai bandajat ranile. M-ai iertat cand am gresit iar si iar. M-ai ridicat cand eram la pamant. O, Doamne Tata, esti un mister atat de frumos si de neinteles ! Iti multumesc ca sunt al Tau si Tu al meu. Esti in inima mea si nimeni nu mi Te poate smulge. Tata, doar Tu imi stii adanci dorinte si secrete. Tu, Tata, ma indrumi pe cale si esti un far in cea mai neagra noapte. Tu esti un Tata care se bucura de copilul Lui si nu il izgoneste si dragostea Ta nu are margine.
Tata, Iti voi astepta raspunsul in tacere. Tu stii cand voi avea nevoie de el. Te las sa lucrezi. Chiar daca vor mai dura luni de zile pana voi capata raspunsul, ma incred in Tine. Tu ai promis ca esti credincios si raspunzi celui care cauta cu toata fiinta. Doamne, Tata, iti multumesc. Astept. Cu zambetul pe buze, uneori cu lacrimi in ochi si cu inima la Cer. :)

vineri, 25 septembrie 2015

Ziua in care am murit

Imi aduc aminte ziua aceea. Eram ca un robot, ghidata incolo si incoace de cum voiau altii. Nefiind capabila sa ma exprim liber. Eram inchisa in mine. Neimportanta. Simteam ca nu am niciun rost.
Ziua in care am murit a fost o zi frumoasa de toamna. Frumoasa pentru mine. Afara era frig si ceata si pustiu. Dar mie asa imi place sa fie toamna. Ma plimbam cu gandurile mele. In sufletul meu era un cimitir pentru ca in mine se stingeau toate sperantele, mureau toate ideile si tot ce era mai frumos in viata. Ramasesem doar cu gandurile mele. Eram propriul auditoriu. Eu vorbeam, tot eu ascultam si invatam. Invatam din greselile mele si ale altora. Si ma bucuram cand cineva gresea. Pentru ca nu ma mai simteam singura care greseste si care trebuie sa invete din trecut. Mai tarziu am realizat ca mereu vom avea de invatat din fiecare pas stangaci facut pe Pamant si ca trebuie sa ne ridicam unii pe altii, nu sa ne aratam cu degetul.
Ziua in care am murit a fost linistita. Nu a fost nimeni la inmormantarea mea. Doar eu si Dumnezeu. I-am spus, de fapt, m-am revoltat, ca de ce m-a creat daca oricum fac totul gresit si ca fac atata rau in jur ? De ce sa mai traiesc cand nu pot fi o schimbare pentru nimeni ? Apoi mi-am adus aminte ca mai intai eu trebuie sa fiu schimbarea pe care o vrea lumea. Mai intai sa ma schimb pe mine si apoi voi schimba si pe altii. I-am spus lui Dumnezeu ca nu pot singura sa fiu ceea ce trebuie. Apoi, El a inceput sa sape o groapa. Acolo m-a ingropat Dumnezeu. A ingropat tot ce era rau in mine, tot ce facusem gresit si tot ce voi mai face gresit, pentru ca sunt un biet om si am slabiciunile mele. Dar El are rabdare cu mine. Apoi a plantat in groapa niste seminte. Se numeau " Pace ", " Dragoste ", " Imbarbatare ", " Iertare ", " Rabdare " etc. Din groapa au iesit niste mici firisoare de viata. Apoi m-am vazut pe mine holbandu-ma la sufletul meu. Era curat. In sfarsit, imi simteam inima usoara. M-am uitat la inmormantarea mea si am lasat in urma tot. Si am inceput o noua viata. In timp ce mergeam spre casa, am realizat ca nu mai merg cocosata, ca poverile mele disparusera. In timp ce mergeam spre casa, am realizat ca puteam zambi. In timp ce mergeam spre casa, am realizat ca pot plange si de bucurie. In timp ce mergeam spre casa am realizat ca pot sa iert si sa iubesc. In timp ce ma indreptam spre Cer am realizat ca pot sa imprastii lumina si sa cant cu ingerii in cor.

luni, 21 septembrie 2015

Invata sa rupi din tine

Eu, sincer, m-am saturat de iubirea...de sine. E ok sa ai incredere in tine, sa nu te consideri o epava, sa ai o oarecare mandrie ( sanatoasa !). Dar cand incepi sa promovezi sinele tau prea mult, lucrurile iau o intorsatura brusca. Noua, ca oameni, ne place mai mult sa ne laudam cu ce nu facem. Serios. Am auzit atatia oameni care propun fel de fel de idei si aplicatii si vorbesc cu multa indrazneala ca " eu pot, eu fac, voi realiza, am putere, relatii etc etc ", dar te lasa cu ochii in soare si realizezi ca e doar gura de ei. Sau, daca fac ceva, iti vor aminti toata viata cum au reusit prin inteligenta lor si prin muschii lor sa stranga si sa realizeze atatea. Daca ii intrebi daca sunt fericiti acum, dupa atata truda, iti vor spune nu, pentru ca le e teama de cum vor evolua lucrurile facute de ei dupa ce vor muri s.a.
Nimeni nu vrea sa daruiasca sau sa invete pe altii. In ziua de azi, trebuie sa faci totul SINGUR, altfel esti luat de prost daca ajuti. Nimeni nu intinde o mana, nu incurajeaza, nu leaga o rana. Invata sa rupi din tine si atunci vei fi pe deplin satisfacut de tot ce ai realizat. Invata sa rupi increderea din tine si sa dai si altora. Invata sa rupi din inteligenta ta si da-o si celor nepriceputi. Rupe din puterea ta si da celor slabi si fricosi. Rupe din vorbele tale si alina durerile oamenilor. Rupe in fiecare zi din fericirea ta si imparte cu toti oamenii. Rupe din tristetea ta si aminteste-le celor care rad mereu ca intr-o zi va veni si plansul. Rupe din durerea ta si nu o purta singur, ci cu Dumnezeu.

Societatea iti spune sa fii ignorant cu oamenii. Nu asculta de ea. Societatea spune sa te iubesti pe tine si sa omori pe altii. Ea iti spune sa calci totul in picioare pentru a-ti atinge telurile. Tu invata de la altii care au ajuns, din esec la victorie, din victorie in esec, care au invatat de la viata ca nu trebuie sa ai succes din prima, ci  mai intai sa inveti din greselile tale si ale altora. Incearca, de azi, in fiecare moment al zilei, sa ai citatul acesta in cap:

" Vreau sa schimb viata cuiva- prin bine ". 


joi, 17 septembrie 2015

Regasire

Nu stiam ce se intampla cu mine. Nu ma simteam bine cu mine, cu propria persoana. Nu stiam ce sa mai fac. Am incercat fel de fel de feţe, am imprumutat de la fiecare cate ceva si tot nu imi placea de mine. Ma schimbasem mult, dar nu in bine. Si am realizat de ce. Fugeam de mine. Ma ascundeam de ce insemna " eu ". Luasem atatea haine de la altii si atatea masti, ca nu mai stiam cum eram cu adevarat. Voiam sa fiu diferita, originala, dar eram la fel ca ceilalti. Personalitatea mea era ca la second-hand. Cand gaseam mai multe, le luam pe toate cu un pret foarte ieftin. Si ma lasau cu zgarieturi in interiorul meu. Dar m-am uitat in oglinda. Nimeni nu poate fi ca mine, asa cum nici eu nu pot fi la fel ca altii. Eram originala, eram eu, unicata. Si am vazut ca am si eu un pret mare ca toti oamenii. Nu sunt o fiinta ieftina. Am incercat sa nu ma mai uit la altii, ci sa ma uit la mine si la Dumnezeu. Oamenii sunt inselatori. Greu afli cum sunt ei cu adevarat. Am fugit atata timp de mine, pana am obosit si am ajuns ca intr-o padure deasa, unde era intuneric. Imi era teama. Fel de fel de ganduri imi veneau in cap: " Tu nu esti ca EA, tu nu ai facut ce a facut EL, tu nu vei reusi, nu te vei ridica ca X etc ". Da. Poate nu voi fi ca altii, nu voi avea acelasi succes incat sa imi zambeasca toti si sa fie invidiosi pe mine. Poate nu voi arata ca una de pe coperta sau ca fata care sta vizavi si toti se uita dupa ea. Poate nu voi fi remarcata in viata asta. Dar stiu un lucru: m-am regasit. Si, deodata, in padure, a intrat o lumina. Era o lumina calda si placuta. Am inceput sa plang. Mi-au picat toate mastile urate si solzoase si am pus mana pe fata: era curata, neteda. Zambeam. Imi simteam trupul usor. Eram eu. Si nimeni nu putea inlocui asta. Nu voiam sa ma mai las influentata de nimeni. Nu voiam sa mai las societatea sa-mi conduca viata. Nu mai voiam ca fatarnicia si invidia sa locuiasca in inima mea. Voiam sa fiu libera. Am primit cadou niste aripi si am reusit sa ies din padurea aia intunecata. Am vazut ca, deasupra ei, erau culori si lumina. Caldura si iubire. Stiam ce aveam de facut. Sa raspandesc iubirea si increderea in ceilalti. Asa ca, in timp ce zburam, am luat in pumni toata lumina care puteam sa o iau cu mine. Cand am aterizat pe pamant si ma indreptam spre casa, am impachetat aripile si le-am ingropat sub un copac. Aruncam pe o parte si de alta a strazii cate o particica din lumina de sus. In noaptea aceea, stelele au stralucit foarte tare si am vazut cum un om a gasit aripile mele, le-a luat, i-a picat o mască de pe fata și a zburat la cer, liber si fericit cum eram eu

sâmbătă, 12 septembrie 2015

Nu spune " Cand voi fi batran... "

Ieri s-au implinit 14 ani de la Atentatele de pe 11 septembrie 2001. Mii de morti, sute de raniti. Tot atatea inimi si suflete distruse, vieti schimbate si vise naruite. Nimeni, din acele turnuri si din cele 4 avioane, nu a putut prevesti asa ceva. Oameni de toate varstele s-au urcat in avion, s-au asezat pe locurile lor, au luat o carte, ascultau muzica, vorbeau unii cu altii, asteptand sa ajunga la destinatie. O zi ca orice zi. La fel si oamenii de toate varstele care lucrau in Turnurile Gemene. S-au trezit de dimineata, au mancat, si-au imbratisat copiii si sotul/ sotia, s-au urcat in masina, au urcat in cladiri si incepeau munca. Nimeni nu banuia nimic. Pana ce primul avion a intrat in unul dintre Turnuri. Cata panica sa vezi acel avion indreptandu-se fix spre tine, sa nu ai unde sa fugi, sa-ti vezi moartea cu ochii. Apoi cel de-al doilea avion a intrat in celalalt Turn. Tipete, teama, nelamuriri, oameni morti si raniti. Apoi, cand te intrebai ce putea fi mai rau, alt avion a intrat in Pentagon si ultimul s-a prabusit pe un camp.

Ce e mai groaznic este unde s-au dus miile acelea de suflete ? Cati s-au gandit ca vor muri in acea zi frumoasa si cu cerul senin? Nici 1/4 macar. Cati au fost pregatiti sa dea socoteala de tot ce au facut si au gandit? Cati  se gandeau la Dumnezeu si ca intr-o zi nu vor mai fi pe Pamant ? Cati si-au pretuit viata cu adevarat si au lasat ceva frumos in urma despre ei ?
Nu esti stapan pe viata ta. Nu stii cand va fi ultima ta suflare. Esti pregatit sa dai ochii cu Cel ce te-a creat, cu Cel ce ti-a dat viata, cu Dumnezeu ?

-Da' ce, dom'ne, pana la 60 de ani mai am ! Atunci ma voi gandi la Dumnezeu, nu acum, cand sunt atatea de facut !
De unde stii tu ca mai apuci 60 de ani ? Poate mori la noapte, maine, luna asta.

-Lasa, fata draga, cand voi fi pe patul de moarte, atunci Ii voi zice lui Dumnezeu sa ma ierte !
De unde stii ca vei mai apuca ultimele 5 minute ca sa rezolvi treaba asta ? Noi, oamenii,  suntem nimic, suntem ca iarba care se usuca si moare. Nu iti irosi viata. Nu te pacali singur. Traieste fiecare moment in viata ca si cum ai muri azi. Traieste fiecare zi in lumina, nu in tot ce iti ofera lumea asta. Ca tot ce inseamna lumea asta se rezuma in 3 lucruri: pofta ochilor, pofta firii noastre si laudarosia vietii. Si, ca orice pofta, trece iar laudele sunt uitate si sterse. Apoi te trezesti ca ramai cu mainele goale, cu ochii plansi, cu trupul ranit si sufletul stins.

Nu amana. Nu e important cum sa oferi trupului tau placeri din viata aceasta ci cum oferi hrana sufletului si cum ai hranit si vietile altora prin el. Cand vei muri, atunci va incepe viata. Sau moartea. Alegerea este doar a ta.

miercuri, 9 septembrie 2015

Prietenul adevarat iubeste oricand

Azi, pentru ca mai e putin si incep scoala, m-am gandit sa ies pe afara, sa ma relaxez inainte de a incepe cele 9 luni de scris si invatat si mai putin timp pentru iesit. Mi-am sunat o prietena buna si ne-am planuit dupa-amiaza. Nu o mai vazusem demult si aveam multe de discutat. Am ras, am vorbit, ne-am impartit ideile si opiniile, intr-un cuvant, m-am simtit super.

Ii multumesc lui Dumnezeu pentru o prietena ca ea. E singura care ma asculta pana la sfarsit apoi rade de mine si apoi discutam serios. Ei ii pot spune tot ce ii spun si mamei. Sa ai un prieten adevarat, in zilele noastre profitoare si cu ochii dupa castig, e ceva. Sa stii ca te poti baza pe cineva si ca poti suna si in toiul noptii daca ai nevoie de ajutor sau pur si simplu, sa-i spui ceva important si sa stii ca nu ti-ar inchide telefonul in nas. Ca ai pe cineva care sa iti spuna sincer cand e ceva in neregula cu tine si sa te indrepte inapoi pe cale. Sa nu te invete la prostii si sa nu aiba obiceiuri nesanatoase. Sa planga cand tu plangi si sa se bucure cand tu te simti fericit. Acestia sunt adevaratii prieteni. Nu poti numi pe cineva prieten care profita de tine si te cheama in oras cand stii ca tu faci cinste. Nu iti e prieten cel care iti zambeste pe fata si spune altora secretele tale. Nu iti e prieten cel care, atunci cand ai o problema, iti spune sa apelezi la el in alta zi pentru ca in momentul ala nu poate sa te ajute ca are chestii " importante ". Nu iti e prieten cel care iti cere mereu ceva si apoi, la urma, cand i-ai dat si visele tale, sa ti le mototoleasca si sa le arunce la gunoi.

Poate esti popular si ai o groaza de prieteni si iti spui ca poti apela la ei oricand, Fa un experiment: suna-i pe la 2 noaptea si spune-le ca iti e rau si ai nevoie sa vorbesti cu cineva, sa te descarci. Sa vedem cati din prietenii tai vor avea rabdare. Ce daca ai multi prieteni cand toti te injunghie pe la spate ? Ce daca esti arhi-cunoscut la scoala cand tu te simti singur si nu ai cu cine sa-ti impartasesti viata ? Cand nu ai pe nimeni care sa te asculte si sa-i pese cu adevarat ? Sa ai un prieten si restul sa nu vorbeasca cu tine, dar stii ca doar intr-o singura persoana ai incredere. N-am nevoie de manechine sau de faima. Un singur prieten si bun. Totusi, ai grija cui te descarci. Vezi cum se comporta, Daca tie iti spune secretele altora, ce sanse sunt ca el sa nu spuna tuturor ce i-ai incredintat tu ? Alege-ti cu intelepciune prietenii.

" Prietenul adevarat iubeste oricand si in nenorocire ajunge ca un frate ".

marți, 8 septembrie 2015

Ia mâna de pe clanţă şi mergi înainte

Cateodata imi doream ceva. Aveam nevoie de niste raspunsuri, cautam si intrebam si tot nu eram sigura. Cand primeam raspunsul si era negativ, simteam ca ma prabusesc, ca mi se luase ceva din suflet. Si tot faceam ca mine. De multe ori, incapatanarea mea a avut de platit la sfarsit.

Ti se inchide o usa. Exact in momentul cand aveai nevoie disperata de un raspuns, de un nume de ceva, orice, ti s-a inchis in nas cu un afis: " Desfiinţat ". Poate iti cauti demult un loc de munca si toti iti inchid usile. Poate te intrebi de ce ai picat anumite examene sau teste ( din viata ). Poate astepti si te rogi de foarte mult timp pentru o calauzire. Dar nu vrei un raspuns si rezolvarea problemei prin Dumnezeu, prin planul Lui, ci cum vrei tu. Cand pocnesti din degete, totul sa fie cum vrei tu. Apoi observi cat de mult te-ai inselat in multe aspecte.
Daca vezi o usa inchisa, nu sta si plange la ea. Nu o forta. Las-o asa cum ai gasit-o. Nu rezolvi nimic daca te văicăreşti ca nu se face treaba cum vrei tu. De multe ori, raul duce spre bine. Cand o usa se inchide, o alta se deschide. Nu mai sta cu ochii plansi si nu mai strange din dinti. Sterge-ti lacrimile, opreste-te din ciocanit si mergi mai departe. Dumnezeu are un plan mai bun pentru tine si noi oportunitati.

Ridica-te si pleaca de langa acel capitol inchis. Zambeste, uita-te spre Cer si incepe un nou paragraf cu o alta cerneala si noi vise !

vineri, 4 septembrie 2015

Nu esti un om nefolositor

Te intrebi uneori de ce traiesti pe Pamant, cu ce scop. De ce ai primit viata si ce trebuie sa faci cu ea. Unii ti-au spus ca faci umbra Pamantului degeaba, ca nu esti in stare de nimic. Te-ai descurajat si ai plecat urechea la vorbele veninoase si, pana la urma, ai ajuns sa crezi ca esti un nimeni si nu ai pentru ce trai.

Te inseli ! Esti un om minunat, esti capabil de multe. Nu te teme de esec. Multi, prin bataliile pierdute, s-au ridicat si au incercat iar si iar pana au reusit. Nu iti spune ca nu esti indeajuns pentru cineva. Nu iti spune ca te-ai nascut la intamplare. Multi nu au mai apucat sa vada prima lumina din viata, fiind omorati de propria mama inainte de a-i vedea ochii. Esti exact acolo unde trebuie sa fii. Spui ca nu poti fi de ajutor nimanui ? Du-te la vecina ta care are un copil mic si plange de dimineata pana seara. Du-te si ajut-o, stai 3-4 ore cu copilul. Ajut-o pe doamna batrana care sta vizavi de tine. Nu mai poate sa ajunga la farmacie si nu are cine sa-i cumpere medicamente. Du-te si ajut-o, cumpara-i-le tu. Poate stii sa dai meditatii. Ajuta pe copilul care are o problema la o anumita disciplina.
Poti fi folositor, incurajand pe altii. Poti spune o vorba buna cuiva, sa-i zambesti, sa-l intrebi ce mai face. Poate n-ai mai vazut pe cineva de mult timp si te intrebi ce s-a intamplat cu persoana respectiva. Sun-o si vezi ce a patit. Poate e cineva care e singur si nu are cu cine vorbi. Du-te si intreaba-l cum se simte, fii de incredere. Fii acolo pentru oameni. Te-ai nascut sa traiesti pentru tine, prin altii. Simte si plangi cu cel ce plange, razi si bucura-te cu cei fericiti. 
Nu esti nefolositor. Uita-te langa tine si vei vedea ca ai de lucru.

" Nu fii ceva dulce pentru ochi, ci hrana pentru suflet ".



joi, 27 august 2015

Merita sa astepti

Cum ar fi daca Soarele s-ar grabi si ar rasari la 3 noaptea ? Sau sa se faca noapte de la 12, cand e pranzul ? Ce se intampla daca iei medicamentele mai devreme decat ti-a spus medicul ? Sau daca te bagi in apa si inainte nu ai invatat cum sa te tii la suprafata ?

Ce se intampla cand grabim sentimentele ? Cum sa te previi de relatiile neserioase si nefolositoare ? Intrebarile astea ma framanta de ceva timp incoace si, vazand din experientele oamenilor, prieteniilor, colegilor de scoala etc, am tras niste concluzii.
Multi copii (atentie, COPII ) de 11-12 ani au avut primul iubit si nu ma refer la ceva in joaca- nu, relatie ca orice relatie: cu saruturi, pipaieli si chiar relatii sexuale. Asa de repede se poate pata constiinta copilului, inca de la varste fragede. Vina apartine, in primul rand, parintilor care, plecand la serviciu, isi lasa copiii in fata tabletei, laptop-ului, televizorului etc. Daca nu le seteaza controlul parental, copiii, din curiozitate, intra pe fel de fel de site-uri care iti imbolnavesc mintea si sufletul. Sa nu va mirati ca inocenta e din ce in ce mai scazuta...

Eu, chiar daca am 17 ani, nu am avut inca primul sarut. Sa nu va imaginati ca arat ca o vrajitoare :)). Dar nu vreau sa ma grabesc cu nimeni pentru nimic. Marea majoritate a fetelor si prietenelor mele au N baieti in spate, cum zicea cineva " un cimitir de baieti ". Dar mereu se intampla la fel: ei ii place de X, a fost cu el, apoi brusc si pe nesimtite, el se desparte de ea. De ce ? Motive puerile si de rasul curcilor. Apoi ea plange, are ochii umflati si dupa o saptamana o iau de la capat cu altul si tot asa pana la 25-30 de ani. De ce as fi cu unul care a fost cu 100 de fete, el avand pretentii ca eu sa fiu doar pentru el ? Sau cum ar fi ca eu sa fiu cu 100 de baieti si sa am pretentia ca urmatorul iubit sa nu se fi uitat dupa altele ?  De ce sa ma grabesc ? La 14, 15, 16, 17 ani nici nu prea poti numi iubire. Pentru ca te dezvolti, iti extinzi cunostintele, ai alte idei. Cu alte cuvinte, esti in plina dezvoltare. De ce sa ma joc cu baietii si sa capat experienta cu mai multi cand pot capata experienta cu unul ?

La un moment dat, nici nu mai simti fiorii iubirii, nici nu mai simti nimic special cand te indragostesti. Nu vreau sa-mi grabesc sentimentele doar pentru a fi in pas cu moda sau ca sa nu rada cineva de mine sau, cum am spus mai sus, pentru a castiga experienta.

Sa iubesti e important. Sa ai rabdare e important. Merita sa stii ca te-ai pastrat pentru persoana speciala, ca nu te-ai intins cu mai multi/multe, ca nu ti-ai patat reputatia pe acest subiect. Merita sa astepti si sa traiesti acei pasi dintr-o relatie, sa iti zboare roiuri de fluturi in stomac si prin cap, sa zambesti atat de natural cand te gandesti la acea perosana. Sa vezi privirea aceea calda si rabdatoare, care nu te dezbraca  cand se uita la tine, care nu se grabeste sa te pipaie de la prima intalnire, care nu te jigneste, Stiu ca exista astfel de relatii. Nu sunt basme ce spun aici. Cunosc cazuri personale. Si eu o astfel de relatie vreau, unde sa fie un colt de Rai, unde Dumnezeu sa-mi scrie povestea de dragoste, nu eu. Daca o scriam eu, ma alegeam cu rani in inima si in suflet si cu o ceşcuţă plina de lacrimi.

Merita sa astepti. Nu-ti grabi sentimentele si corpul. Nu te vinde atat de ieftin. Esti de mare pret. Nu-ti pata mintea cu ce vezi in reviste, pe Net sau fel de fel de site-uri. Alea, in viitor, iti vor afecta casnicia si mintea. Fii curat intr-o lume murdara. :)

P.S: uite o melodie care poate te va ajuta:


luni, 24 august 2015

Luminiţa- fata cu bujori şi liliac

 Aveam vreo 8-9 ani. Nu prea mai ţin minte exact. Oricum, eram mică.
Când mergeam la mamaie, nu mai conta nimic. Ştiam că urma să merg prin parc cu tataie, mă jucam până târziu pe afară, cu alte cuvinte: vacanţă. Aveam un parc pe lângă şcoală, veneau multi copii, în special ţigani, spre seară. Nu mi-era frică de ei.
Într-o zi, era aproape prânz, mă dădeam în leagăn, ca de obicei. Stăteam şi câte o oră sau mai mult în leagăne. În timp ce mă dădeam, au venit nişte ţigănuşi: unii de vârsta mea, alţii mai mari. M-am dus la ei şi am început să mă joc cu ei. Pe tataie nu-l deranja că mă jucam cu ţigani. Ştia că nu mi-e frică de ei şi nu-i judecam. În ochii mei sunt tot oameni cu slăbiciuni ca românii.
În noul meu grup de joacă, era o fetiţă cu numele Luminiţa. Ironia numelui ei e că mi-a rămas în cap. Mereu îmi aprinde amintirile din acel parc. Avea pe atunci 12 ani. Era brunetă sau vopsită roşcat închis. Nu mai ţin minte. Am făcut amândouă cunoştinţă. Era îmbrăcată sărăcăcios. M-am jucat mult cu ea. Apoi tataie mi-a spus că mă duce la McDonald's. Bucurie mare !

- Dar Luminiţa ?
- O luăm şi pe ea, a spus tataie.

Acum bucurie la pătrat.
Ne ţineam amândouă de mână. Mergeam, râdeam, vorbeam. Bineînţeles că lumea se uita la noi. Mai întâi la mine, apoi la Lumi. La ea se uita urât. Apoi la mine se uitau urât. Aşa e lumea. Urâtă. Urâtă când judecă.
La McDonald's era, intr-un colt, un loc de joaca pentru copii. Era ca un fel de ţarc mare plin cu bile si un mini-tobogan. Eu am mancat, dar a existat un lucru pe care nu l-am putut ierta lui tataie. Nu i-a cumparat si ei. Din ce motiv, nu stiu. Eu, na, copil, nu m-am gandit sa-i dau si ei din portia mea. ( spre rusinea mea ). Ea apoi s-a dus si a cersit la o masa un sendivs. A mancat cu pofta, apoi ne-am dus amandoua la tarc. Din cati copii erau acolo, nu mai era niciunul. Ii luasera parintii. De ce ? Pentru ca era o tiganca in tarc. Se uitau urat la mine si la ea. Apoi vorbeau intre ei. Nu-mi pasa. Si nici ei. Apoi am inceput sa vorbim mai mult. Mi-a spus ca avea o prietena care a fost violata si ii venea sa planga. Mai avea cativa fratiori si cel mai mic era in spital si nu se descurcau prea bine financiar. Simtea nevoia de a vorbi cu cineva, de a se descarca.

M-am mai intalnit cu ea de 2-3 ori in parc. Apoi a inceput scoala. Ce m-a mirat cel mai mult, dupa cativa ani, a fost ca ea niciodata nu mi-a cerut nimic, nu a cersit niciodata de la mine. Tot ce mi-a cerut au fost cateva jucarii pentru fratele ei din spital. In rest, nimic. Ar fi putut profita din plin de moment.

Dupa ce s-a terminat scoala si a venit vara iar, nu am mai vazut-o pe Lumi. Pana intr-o zi. Eram cu mami si cu tati. Ei nu m-ar fi lasat sa ma joc cu tiganii. Nu-i condamn. Le era frica. Am vazut-o prin centru. Si ea m-a vazut. Si stiti ce am facut ? Nu i-am zis buna, nu i-am zambit. Am intors capul si m-am prefacut ca nu o cunosc. Mi-era, pe atunci, rusine pentru simplul fapt ca era tiganca. Ea a observat gestul. A plecat ochii si a trecut pe langa mine.

Anii au trecut si ajunsesem in clasa a V-a. Eram in drum spre scoala, cand am vazut-o. M-am inrosit toata. Ea m-a salutat prima. Se schimbase. Avea vreo 16 ani. M-a intrebat ce fac. I-am raspuns. Apoi a plecat ochii in pamant si a disparut pentru mult timp.
Am revazut-o prin clasa a 8-a, parca. Era gravida.
Am revazut-o prin centru pe urma. Era inalta, slaba, cu aceeasi privire- parca mai trista, totusi. Ea nu ma mai saluta. Dar stie cine sunt asa cum si eu stiu cine este.

Acum o vad doar primavara. O vad pe langa piata in acea perioada. De ce ? Pentru ca atunci infloresc bujorii si liliecii. Ii fura si-i vinde cu zambetul pe buze. Ma uit la ea doar de la distanta.

Are un cos impletit de nuiele plin cu bujori, lilieci si parfumul acelei vacante imprastiat in urma ei.

duminică, 23 august 2015

Si te intrebi " De ce...? "

Nu poţi să mai înaintezi. Genunchii îţi tremură.
Mâinile cad pe lângă tine slăbite. Nu poţi să-ţi mai ridici capul. Te simţi apăsat. Pur şi simplu te-ai afundat în noroi. Şi nu vezi nimic la capăt. Doar întuneric.

Te întrebi mereu " De ce, Doamne ? De ce tocmai eu ? ". Te zbaţi şi baţi cu pumnii în aer, parcă încercând să înlături tot răul de lângă tine. Plângi. Lacrimi reci şi sărate. Te prăbuşeşti la pământ şi nimeni nu te bagă în seamă, nimeni nu vrea să te ajute. Ei, chiar prietenii tăi, părinţii tăi- se prefac că totul e bine, că tu trebuie să te ajuţi şi să te descurci SINGUR, pe propriile-ţi picioare. Aştepţi un răspuns, dar nimic. Până şi Cerul tace şi crezi că şi Dumnezeu îţi întoarce spatele.
Plângi de prea mult timp. Dar fără lacrimi pe dinafară. Sufletul plânge. E rănit, şifonat, murdar. Inima îţi sângerează. Eşti slăbit şi nu mai ai speranţă. Ţi s-a furat tot ce aveai în suflet.
Mai ştii când zâmbeai ? Când te bucurai cu adevărat pentru simplul fapt că eşti în viata ? Dar ei- ura, mandria, mania, problemele din viata- ti-au furat ce aveai tu mai scump din tine-inima ta.
Incerci sa te prefaci ca esti bine, ca poti, ca tu nu cazi. Dar esti demult la pamant. Si inlauntrul tau striga dupa dragoste si adevar. Ai facut atatea promisiuni, ca te vei lasa de multe, ca nu vei mai fi ca inainte. Dar in zadar. Te zbati in propria balta.
Priveste in sus. Crezi ca Lui nu-I pasa ? Ai atatea intrebari sa-I pui. Probabil tot atatea explicatii vei vrea.

- De ce, Doamne, am patit asta ? 
- De ce, Doamne, am fost dat afara de la munca ?
- De ce, Doamne, a murit ?
- De ce, Doamne, nu sunt sanatos ?
- De ce, Doamne, nu am o familie normala ?
De ce ? De ce ? De ce ?

Pentru ca noi am uitat. Am uitat sa fim multumiti cu ce avem. Credem ca suntem stapani pe noi. Ca noi putem face si drege orice. Ca ne place sa fim independenti. Si prin libertatea asta, ai cazut in cea mai mare balta murdara. Inima iti e incatusata. Si, in toata mandria ta, recunosti ca ai nevoie de ajutor ca sa vezi capatul tunelului. Pentru ca e prea intuneric in lumea asta si nu mai vezi nimic bun in ea. Dar e Cineva caruia chiar ii pasa de tine. Fie ca tu crezi in El sau nu. Acela e Dumnezeu. Nu ma crezi pentru ca poate tu nu crezi in El. Dar:
- crezi ca prin puterea ta te-ai trezit azi de dimineata si ai putut sa te dai jos din pat ? Cati oameni nu au murit in timpul somnului ? Sau ieri mergeau si azi sunt la pat ?
- crezi ca prin puterea ta aduci banii in casa ? Cati nu au un loc de munca ? Cati nu au un ban sa treaca strada sa ia o paine ?
-crezi ca prin puterea ta esti sanatos la cap ? Cati nu sunt in spitalele de psihiatrie ?

Crezi ca Lui nu-i pasa de tine ? 

- Atunci de ce nu ma ajuta daca exista ?

Pentru ca tu nu-L lasi. Spune-i problema. Spune-I-o tu, nu altii pentru tine. Uita-te la natura cat de frumoasa e si cate minuni sunt in ea. Uita-te la om si uimeste-te de cate e capabil. Ca are ratiune, sentimente, constiinta. Are atatea abilitati. Nu-mi spune ca nu exista. Nu vrei tu sa existe. El vrea sa te ajute sa iesi din starea ta, din toata deznadejdea. Doar daca Il lasi.

- Atunci daca exista, de ce se intampla atatea nenorociri in lume ? Foamete, boli, seceta, etc. ?

Datorita pacatului. Dumnezeu nu si-a dorit niciodata sa se intample asta. El nu sta nepasator la astfel de lucruri. E mahnit datorita raului din lume. Dar noi Il dam la o parte. Noi Ii spunem " Te rog frumos, lasa-ne in pace si vezi-Ti de treaba ta acolo sus ". Totul a inceput cand am spus: " Noi n-avem nevoie de un Dumnezeu. N-avem nevoie de protectia Ta sau orice tine de Tine". Apoi am spus, " Hai sa mai construim si cea mai mare moschee din Europa la noi in tara. Ca sa-ti aratam ca noi chiar n-avem nevoie de Tine." Si Dumnezeu nu insista. Nu te bate la cap. Te lasa. Te lasa in voia mintii tale intunecate. Dar totul are un pret. Acum sau mai tarziu.

Dar sa  stii ca Dumnezeu nu e un mos, cu barba, cu o sulita in mana dreapta si un traznet in mana stanga. El e Dragoste. Nu ma crezi. Daca ai o Biblie, deschide la 1 Ioan 4:8. 
Nu spun mai multe. Ma opresc aici. Dar gandeste-te. Uita-te in urma ta si gandeste-te. Cineva te asteapta sa-I spui toate problemele tale si sa primesti raspuns la ele.

sâmbătă, 22 august 2015

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți

Mereu o pun pe mamaie sa-mi spună povesti din viața ei. Preferata mea e " Cum m-am cunoscut cu tataie ".
 Mamaie a trăit în cea mai frumoasă perioada, unde erau baluri, armonie și cultura. Țin minte ca îmi spunea de prima ei iubire: un evreu pe nume Saul. Nu l-a mai văzut de când avea 16 ani. Apoi s-a mai întâlnit la serate cu alți băieți. Pe mamaie nu prea o interesau. Era mereu cu nasul în cărți. Greu îi ajungeai la inima.
Pana într-o zi.
Era la tara, la bunicii ei. Avea 17-18 ani. Seara, când se întorcea de pe uliță, era plina de praf și vânătăi. Abia astepta vara. Dar, nu doar pentru bunici venea. Era și tataie acolo. Tataie era genul de băiat după care toate fetele se topeau după el. Dar tataie se topea doar după mamaie. Mamaie trecea cu bicicleta prin fata casei lui intenționat. Nu se salutau cu vorba. Zâmbeau. Cuvintele erau de prisos. Sufletele se îmbrățișau.
Tatăl lui mamaie nu prea era de acord cu tataie pentru ca era de la tara. ( mamaie era din oraș ). Vestea nu i-a dat înapoi pe cei doi îndrăgostiți. S-au dus amândoi la aceeași facultate. Au stat la aceeași gazda.
Apoi s-au căsătorit. Mamaie a fost o mireasa superba. O rochie larga, cu o palma mai jos de genunchi, zici ca era făcută din spuma marii, semăna cu o zâna din poveste. Un zâmbet blând.
Anii au trecut pe nesimțite și nu au de gând sa se întoarcă înapoi. Dar amintirile sunt prezente în inima lor.
La sfârșitul povestii, mamaie are ochii în lacrimi. Și zâmbește. Același zâmbet blând. Aceiași fiori. Aceleași sentimente. Și un veșnic " DA! Pana ce moarte mă va despărți de tataie al tău. "