joi, 27 august 2015

Merita sa astepti

Cum ar fi daca Soarele s-ar grabi si ar rasari la 3 noaptea ? Sau sa se faca noapte de la 12, cand e pranzul ? Ce se intampla daca iei medicamentele mai devreme decat ti-a spus medicul ? Sau daca te bagi in apa si inainte nu ai invatat cum sa te tii la suprafata ?

Ce se intampla cand grabim sentimentele ? Cum sa te previi de relatiile neserioase si nefolositoare ? Intrebarile astea ma framanta de ceva timp incoace si, vazand din experientele oamenilor, prieteniilor, colegilor de scoala etc, am tras niste concluzii.
Multi copii (atentie, COPII ) de 11-12 ani au avut primul iubit si nu ma refer la ceva in joaca- nu, relatie ca orice relatie: cu saruturi, pipaieli si chiar relatii sexuale. Asa de repede se poate pata constiinta copilului, inca de la varste fragede. Vina apartine, in primul rand, parintilor care, plecand la serviciu, isi lasa copiii in fata tabletei, laptop-ului, televizorului etc. Daca nu le seteaza controlul parental, copiii, din curiozitate, intra pe fel de fel de site-uri care iti imbolnavesc mintea si sufletul. Sa nu va mirati ca inocenta e din ce in ce mai scazuta...

Eu, chiar daca am 17 ani, nu am avut inca primul sarut. Sa nu va imaginati ca arat ca o vrajitoare :)). Dar nu vreau sa ma grabesc cu nimeni pentru nimic. Marea majoritate a fetelor si prietenelor mele au N baieti in spate, cum zicea cineva " un cimitir de baieti ". Dar mereu se intampla la fel: ei ii place de X, a fost cu el, apoi brusc si pe nesimtite, el se desparte de ea. De ce ? Motive puerile si de rasul curcilor. Apoi ea plange, are ochii umflati si dupa o saptamana o iau de la capat cu altul si tot asa pana la 25-30 de ani. De ce as fi cu unul care a fost cu 100 de fete, el avand pretentii ca eu sa fiu doar pentru el ? Sau cum ar fi ca eu sa fiu cu 100 de baieti si sa am pretentia ca urmatorul iubit sa nu se fi uitat dupa altele ?  De ce sa ma grabesc ? La 14, 15, 16, 17 ani nici nu prea poti numi iubire. Pentru ca te dezvolti, iti extinzi cunostintele, ai alte idei. Cu alte cuvinte, esti in plina dezvoltare. De ce sa ma joc cu baietii si sa capat experienta cu mai multi cand pot capata experienta cu unul ?

La un moment dat, nici nu mai simti fiorii iubirii, nici nu mai simti nimic special cand te indragostesti. Nu vreau sa-mi grabesc sentimentele doar pentru a fi in pas cu moda sau ca sa nu rada cineva de mine sau, cum am spus mai sus, pentru a castiga experienta.

Sa iubesti e important. Sa ai rabdare e important. Merita sa stii ca te-ai pastrat pentru persoana speciala, ca nu te-ai intins cu mai multi/multe, ca nu ti-ai patat reputatia pe acest subiect. Merita sa astepti si sa traiesti acei pasi dintr-o relatie, sa iti zboare roiuri de fluturi in stomac si prin cap, sa zambesti atat de natural cand te gandesti la acea perosana. Sa vezi privirea aceea calda si rabdatoare, care nu te dezbraca  cand se uita la tine, care nu se grabeste sa te pipaie de la prima intalnire, care nu te jigneste, Stiu ca exista astfel de relatii. Nu sunt basme ce spun aici. Cunosc cazuri personale. Si eu o astfel de relatie vreau, unde sa fie un colt de Rai, unde Dumnezeu sa-mi scrie povestea de dragoste, nu eu. Daca o scriam eu, ma alegeam cu rani in inima si in suflet si cu o ceşcuţă plina de lacrimi.

Merita sa astepti. Nu-ti grabi sentimentele si corpul. Nu te vinde atat de ieftin. Esti de mare pret. Nu-ti pata mintea cu ce vezi in reviste, pe Net sau fel de fel de site-uri. Alea, in viitor, iti vor afecta casnicia si mintea. Fii curat intr-o lume murdara. :)

P.S: uite o melodie care poate te va ajuta:


luni, 24 august 2015

Luminiţa- fata cu bujori şi liliac

 Aveam vreo 8-9 ani. Nu prea mai ţin minte exact. Oricum, eram mică.
Când mergeam la mamaie, nu mai conta nimic. Ştiam că urma să merg prin parc cu tataie, mă jucam până târziu pe afară, cu alte cuvinte: vacanţă. Aveam un parc pe lângă şcoală, veneau multi copii, în special ţigani, spre seară. Nu mi-era frică de ei.
Într-o zi, era aproape prânz, mă dădeam în leagăn, ca de obicei. Stăteam şi câte o oră sau mai mult în leagăne. În timp ce mă dădeam, au venit nişte ţigănuşi: unii de vârsta mea, alţii mai mari. M-am dus la ei şi am început să mă joc cu ei. Pe tataie nu-l deranja că mă jucam cu ţigani. Ştia că nu mi-e frică de ei şi nu-i judecam. În ochii mei sunt tot oameni cu slăbiciuni ca românii.
În noul meu grup de joacă, era o fetiţă cu numele Luminiţa. Ironia numelui ei e că mi-a rămas în cap. Mereu îmi aprinde amintirile din acel parc. Avea pe atunci 12 ani. Era brunetă sau vopsită roşcat închis. Nu mai ţin minte. Am făcut amândouă cunoştinţă. Era îmbrăcată sărăcăcios. M-am jucat mult cu ea. Apoi tataie mi-a spus că mă duce la McDonald's. Bucurie mare !

- Dar Luminiţa ?
- O luăm şi pe ea, a spus tataie.

Acum bucurie la pătrat.
Ne ţineam amândouă de mână. Mergeam, râdeam, vorbeam. Bineînţeles că lumea se uita la noi. Mai întâi la mine, apoi la Lumi. La ea se uita urât. Apoi la mine se uitau urât. Aşa e lumea. Urâtă. Urâtă când judecă.
La McDonald's era, intr-un colt, un loc de joaca pentru copii. Era ca un fel de ţarc mare plin cu bile si un mini-tobogan. Eu am mancat, dar a existat un lucru pe care nu l-am putut ierta lui tataie. Nu i-a cumparat si ei. Din ce motiv, nu stiu. Eu, na, copil, nu m-am gandit sa-i dau si ei din portia mea. ( spre rusinea mea ). Ea apoi s-a dus si a cersit la o masa un sendivs. A mancat cu pofta, apoi ne-am dus amandoua la tarc. Din cati copii erau acolo, nu mai era niciunul. Ii luasera parintii. De ce ? Pentru ca era o tiganca in tarc. Se uitau urat la mine si la ea. Apoi vorbeau intre ei. Nu-mi pasa. Si nici ei. Apoi am inceput sa vorbim mai mult. Mi-a spus ca avea o prietena care a fost violata si ii venea sa planga. Mai avea cativa fratiori si cel mai mic era in spital si nu se descurcau prea bine financiar. Simtea nevoia de a vorbi cu cineva, de a se descarca.

M-am mai intalnit cu ea de 2-3 ori in parc. Apoi a inceput scoala. Ce m-a mirat cel mai mult, dupa cativa ani, a fost ca ea niciodata nu mi-a cerut nimic, nu a cersit niciodata de la mine. Tot ce mi-a cerut au fost cateva jucarii pentru fratele ei din spital. In rest, nimic. Ar fi putut profita din plin de moment.

Dupa ce s-a terminat scoala si a venit vara iar, nu am mai vazut-o pe Lumi. Pana intr-o zi. Eram cu mami si cu tati. Ei nu m-ar fi lasat sa ma joc cu tiganii. Nu-i condamn. Le era frica. Am vazut-o prin centru. Si ea m-a vazut. Si stiti ce am facut ? Nu i-am zis buna, nu i-am zambit. Am intors capul si m-am prefacut ca nu o cunosc. Mi-era, pe atunci, rusine pentru simplul fapt ca era tiganca. Ea a observat gestul. A plecat ochii si a trecut pe langa mine.

Anii au trecut si ajunsesem in clasa a V-a. Eram in drum spre scoala, cand am vazut-o. M-am inrosit toata. Ea m-a salutat prima. Se schimbase. Avea vreo 16 ani. M-a intrebat ce fac. I-am raspuns. Apoi a plecat ochii in pamant si a disparut pentru mult timp.
Am revazut-o prin clasa a 8-a, parca. Era gravida.
Am revazut-o prin centru pe urma. Era inalta, slaba, cu aceeasi privire- parca mai trista, totusi. Ea nu ma mai saluta. Dar stie cine sunt asa cum si eu stiu cine este.

Acum o vad doar primavara. O vad pe langa piata in acea perioada. De ce ? Pentru ca atunci infloresc bujorii si liliecii. Ii fura si-i vinde cu zambetul pe buze. Ma uit la ea doar de la distanta.

Are un cos impletit de nuiele plin cu bujori, lilieci si parfumul acelei vacante imprastiat in urma ei.

duminică, 23 august 2015

Si te intrebi " De ce...? "

Nu poţi să mai înaintezi. Genunchii îţi tremură.
Mâinile cad pe lângă tine slăbite. Nu poţi să-ţi mai ridici capul. Te simţi apăsat. Pur şi simplu te-ai afundat în noroi. Şi nu vezi nimic la capăt. Doar întuneric.

Te întrebi mereu " De ce, Doamne ? De ce tocmai eu ? ". Te zbaţi şi baţi cu pumnii în aer, parcă încercând să înlături tot răul de lângă tine. Plângi. Lacrimi reci şi sărate. Te prăbuşeşti la pământ şi nimeni nu te bagă în seamă, nimeni nu vrea să te ajute. Ei, chiar prietenii tăi, părinţii tăi- se prefac că totul e bine, că tu trebuie să te ajuţi şi să te descurci SINGUR, pe propriile-ţi picioare. Aştepţi un răspuns, dar nimic. Până şi Cerul tace şi crezi că şi Dumnezeu îţi întoarce spatele.
Plângi de prea mult timp. Dar fără lacrimi pe dinafară. Sufletul plânge. E rănit, şifonat, murdar. Inima îţi sângerează. Eşti slăbit şi nu mai ai speranţă. Ţi s-a furat tot ce aveai în suflet.
Mai ştii când zâmbeai ? Când te bucurai cu adevărat pentru simplul fapt că eşti în viata ? Dar ei- ura, mandria, mania, problemele din viata- ti-au furat ce aveai tu mai scump din tine-inima ta.
Incerci sa te prefaci ca esti bine, ca poti, ca tu nu cazi. Dar esti demult la pamant. Si inlauntrul tau striga dupa dragoste si adevar. Ai facut atatea promisiuni, ca te vei lasa de multe, ca nu vei mai fi ca inainte. Dar in zadar. Te zbati in propria balta.
Priveste in sus. Crezi ca Lui nu-I pasa ? Ai atatea intrebari sa-I pui. Probabil tot atatea explicatii vei vrea.

- De ce, Doamne, am patit asta ? 
- De ce, Doamne, am fost dat afara de la munca ?
- De ce, Doamne, a murit ?
- De ce, Doamne, nu sunt sanatos ?
- De ce, Doamne, nu am o familie normala ?
De ce ? De ce ? De ce ?

Pentru ca noi am uitat. Am uitat sa fim multumiti cu ce avem. Credem ca suntem stapani pe noi. Ca noi putem face si drege orice. Ca ne place sa fim independenti. Si prin libertatea asta, ai cazut in cea mai mare balta murdara. Inima iti e incatusata. Si, in toata mandria ta, recunosti ca ai nevoie de ajutor ca sa vezi capatul tunelului. Pentru ca e prea intuneric in lumea asta si nu mai vezi nimic bun in ea. Dar e Cineva caruia chiar ii pasa de tine. Fie ca tu crezi in El sau nu. Acela e Dumnezeu. Nu ma crezi pentru ca poate tu nu crezi in El. Dar:
- crezi ca prin puterea ta te-ai trezit azi de dimineata si ai putut sa te dai jos din pat ? Cati oameni nu au murit in timpul somnului ? Sau ieri mergeau si azi sunt la pat ?
- crezi ca prin puterea ta aduci banii in casa ? Cati nu au un loc de munca ? Cati nu au un ban sa treaca strada sa ia o paine ?
-crezi ca prin puterea ta esti sanatos la cap ? Cati nu sunt in spitalele de psihiatrie ?

Crezi ca Lui nu-i pasa de tine ? 

- Atunci de ce nu ma ajuta daca exista ?

Pentru ca tu nu-L lasi. Spune-i problema. Spune-I-o tu, nu altii pentru tine. Uita-te la natura cat de frumoasa e si cate minuni sunt in ea. Uita-te la om si uimeste-te de cate e capabil. Ca are ratiune, sentimente, constiinta. Are atatea abilitati. Nu-mi spune ca nu exista. Nu vrei tu sa existe. El vrea sa te ajute sa iesi din starea ta, din toata deznadejdea. Doar daca Il lasi.

- Atunci daca exista, de ce se intampla atatea nenorociri in lume ? Foamete, boli, seceta, etc. ?

Datorita pacatului. Dumnezeu nu si-a dorit niciodata sa se intample asta. El nu sta nepasator la astfel de lucruri. E mahnit datorita raului din lume. Dar noi Il dam la o parte. Noi Ii spunem " Te rog frumos, lasa-ne in pace si vezi-Ti de treaba ta acolo sus ". Totul a inceput cand am spus: " Noi n-avem nevoie de un Dumnezeu. N-avem nevoie de protectia Ta sau orice tine de Tine". Apoi am spus, " Hai sa mai construim si cea mai mare moschee din Europa la noi in tara. Ca sa-ti aratam ca noi chiar n-avem nevoie de Tine." Si Dumnezeu nu insista. Nu te bate la cap. Te lasa. Te lasa in voia mintii tale intunecate. Dar totul are un pret. Acum sau mai tarziu.

Dar sa  stii ca Dumnezeu nu e un mos, cu barba, cu o sulita in mana dreapta si un traznet in mana stanga. El e Dragoste. Nu ma crezi. Daca ai o Biblie, deschide la 1 Ioan 4:8. 
Nu spun mai multe. Ma opresc aici. Dar gandeste-te. Uita-te in urma ta si gandeste-te. Cineva te asteapta sa-I spui toate problemele tale si sa primesti raspuns la ele.

sâmbătă, 22 august 2015

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți

Mereu o pun pe mamaie sa-mi spună povesti din viața ei. Preferata mea e " Cum m-am cunoscut cu tataie ".
 Mamaie a trăit în cea mai frumoasă perioada, unde erau baluri, armonie și cultura. Țin minte ca îmi spunea de prima ei iubire: un evreu pe nume Saul. Nu l-a mai văzut de când avea 16 ani. Apoi s-a mai întâlnit la serate cu alți băieți. Pe mamaie nu prea o interesau. Era mereu cu nasul în cărți. Greu îi ajungeai la inima.
Pana într-o zi.
Era la tara, la bunicii ei. Avea 17-18 ani. Seara, când se întorcea de pe uliță, era plina de praf și vânătăi. Abia astepta vara. Dar, nu doar pentru bunici venea. Era și tataie acolo. Tataie era genul de băiat după care toate fetele se topeau după el. Dar tataie se topea doar după mamaie. Mamaie trecea cu bicicleta prin fata casei lui intenționat. Nu se salutau cu vorba. Zâmbeau. Cuvintele erau de prisos. Sufletele se îmbrățișau.
Tatăl lui mamaie nu prea era de acord cu tataie pentru ca era de la tara. ( mamaie era din oraș ). Vestea nu i-a dat înapoi pe cei doi îndrăgostiți. S-au dus amândoi la aceeași facultate. Au stat la aceeași gazda.
Apoi s-au căsătorit. Mamaie a fost o mireasa superba. O rochie larga, cu o palma mai jos de genunchi, zici ca era făcută din spuma marii, semăna cu o zâna din poveste. Un zâmbet blând.
Anii au trecut pe nesimțite și nu au de gând sa se întoarcă înapoi. Dar amintirile sunt prezente în inima lor.
La sfârșitul povestii, mamaie are ochii în lacrimi. Și zâmbește. Același zâmbet blând. Aceiași fiori. Aceleași sentimente. Și un veșnic " DA! Pana ce moarte mă va despărți de tataie al tău. "

joi, 20 august 2015

Suflet gol sau plin de aur ?

In timp ce asteptam autobuzul in statie, stateam pe o banca. Forfota mare pe langa mine. Oameni grabiti, agitati, fiecare cu treaba lui. Majoritatea aveau o fata posomorata si incruntata. Ma uitam la toti oamenii acestia, apoi la cer. Era plumburiu. Batea si un vant rece. Ma intreb daca atitudinea oamenilor influenteaza vremea.
Nimeni nu mai are timp. Subit. Bine, au timp. Doar pentru persoanele lor. Si daca isi dedica timpul exclusiv lor, cum sa mai aiba timp de altii ? Mare fuga si goana dupa... vant. Toti fug sa cumpere ce au ei nevoie pentru trup, ca sa zic asa: mancare: frigiderele pline de mancare si carne si mai stiu eu ce are fiecare prin frigider, dar tot nu e de ajuns pentru om. Pana nu e plin de nu se mai inchide usa frigiderului, nu se simt bine. ( cand te gandesti ca altii mananca de pe jos si din gunoaie ). Haine- zac in sifoniere fel de fel de imbracaminte de firma, de nefirma. Avem asa de multe ca le imprastiem pe jos ca nu mai avem pe unde sa le punem. Dar noi vrem mai multe, pentru ca asa e omul- nemultumit. ( cand te gandesti ca unii poarta aceleasi haine si iarna si vara, pe ploaie sau caldura ).
Oare asta inseamna viata noastra ? A ta ? Viata se rezuma doar la a manca, a te distra si a te imbraca dupa ultimele tendinte ? Da ? Atunci de ce oamenii sunt tot nefericiti, cand au de toate ? De ce sunt mereu imbufnati, trantesc si lovesc ( cu fapta, vorba si gandirea ), sunt acri si incruntati ? Doar au de toate, nu ? Sau, asa cred ei ca au totul. Ce trist...

- Da' si ce vrei dom'ne sa fac ? Ma distrez si eu cum pot si cand pot. O viata am !

O viata avem si o irosim si pe aia. Mergem grabiti spre placere si ne alegem cu rani. Pentru ca placerea e trecatoare. Apoi ramai cu un gust amar a doua zi, cand te trezesti din " betia " vietii. Traiesti doar pentru tine, dar ai uitat ca sunt si altii pe langa tine ? Poate ei au uitat cum sa traiasca, cum sa se bucure de viata. Nu, nu de o viata risipita in imbuibare, mai bine mor decat sa traiesc asa. Uita-te pe langa tine. Uita-te la toti acesti oameni tristi. Au de toate. Dar sufletul lor le e gol. Au dureri in inima, ganduri ascunse, intrebari fara raspuns. Ei fug, saracii, dar fug de ei insisi. Le e frica. De ei si de altii. Daca am invata sa iubim si sa apreciem, toti am fi un zambet, nu am mai merge garboviti pe strada, nici morocanosi.

Iubeste. Pe toti oamenii. Indiferent de ce au facut. Omul e praf si nu stii cand va fi spulberat. Nu tine ura pe nimeni. E greu, dar vei reusi. Nu din prima. Dar vei castiga batalia. Fii multumitor. Fii bland si curajos. Cand vei fi asa, sufletul iti va fi plin si satul.

marți, 18 august 2015

Esti un om frumos

Tu. Esti un om frumos. Esti minunat. Ai fost creat in cel mai mic detaliu. Nu ma crezi ? Hai putin in oglinda.

Uita-te la tine. Vezi ochii aia ? Da ? Uite ce culoare frumoasa. Sunt asa de negrii, asa de calzi. Sau sunt verzi. Un verde cum nu mai are nimeni. Sau poate sunt albastri ? Nu conteaza culoarea, sunt frumosi.

- Dar eu nu voiam sa am ochii caprui. Ii voiam albastri.

Eu cred ca ai cea mai frumoasa culoare posibila, fie ei caprui, albastri ori verzi.

Uita-te la pistruii aia, in ce ordine sunt pusi. Fiecare pistrui iti face fata si mai frumoasa. Nu crezi ? Uita-te mai atent.

- Dar eu vroiam tenul curat, fara pistrui sau cosuri.

Pistruii sunt superbi, serios. Ii ador. Mereu mi-am dorit, de cand eram mica, sa am si eu pistrui. Am cativa, pe nas si pe langa ochi, dar, eh, voiam ceva mai multi :D. Cat despre cosuri, vei scapa in curand. Nu-ti bate capul.

Uita-te la gura. Ai buzele mamei tale sau ale tatalui tau ? Acum zambeste. Vaaaaai, ce zambet larg si frumos !! Asa, razi in continuare !

- Dar n-am dintii drepti si frumosi ca la Hollywood.

Incearca sa nu mai mananci tot ce zboara prin reviste si la TV. Photoshop-ul e la putere in ziua de azi. Ai cel mai frumos zambet. Gandeste-te ca unii n-au niciun dinte.

Acum uita-te la corpul tau. Ai 2 maini si 2 picioare ? Felicitari, esti minunat ! Fii multumitor. Nu ai o mana sau un picior ? Sau esti intr-un scaun cu rotile ? Esti o fiinta la fel de minunata ca una care e sanatoasa.

- Dar sunt prea gras/ grasa !

Ei da, si ?! Cine zice ca trebuie sa ai talie ca de viespe ? Un pic de sport si elimini alimentele nesanatoase si- voila ! Esti un om  superb !

- Dar sunt prea slab/ slaba, n-am nicio forma.

Pfff, si ? Esti frumos in felul tau ! Nu exista perfectiune. Accepta-te asa cum esti !

Ai si un suflet sa stii. :) Acolo, eh, tu stii daca e frumos sau nu. Depinde cu ce il hranesti. Daca te uiti toata ziua la TV, stai cu ochii in seriale, in Facebook, Twitter, Instagram etc si alte lucruri neinteresante, daca esti un om ursuz si barfitor, nemultumitor, neiertator, daca nu-i accepti pe oameni cu greselile lor, ei bine, tu iti vei da seama ce fel de suflet ai.

Citeste carti bune. Se spune ca acele carti care au paginile cele mai rasfoite si tocite sunt cele mai bune si din care ai ce invata. Vorbeste cu oamenii. Incearca sa le patrunzi in inima. Toti avem cate o poveste din viata noastra care trebuie povestita. Fii un bun ascultator, nu vorbi prea mult. Nu judeca. Daca vrei sa mustri pe cineva, fa-o cu blandete. Fii iertator. Iubeste. Mult. Putini sunt oamenii care iubesc cu toata inima si nu pentru a capata ceva. Daca iubesti pentru castig, inima iti vei pierde. Nu privi oamenii cu ura, indiferent de ceea ce au facut. Ca din ura se nasc lucrurile rele.

Esti un om frumos. Da, tu. Esti creat in cel mai frumos mod. Toate trasaturile alea frumoase. Chiar si ridurile. Chiar si cicatricile tale. ( si alea din suflet, mai ales- ai avut lupte importante ).
O, ce om minunat esti. Crede-ma. Asa cum arati. Asa cum esti. Esti tu. Fii tu. :)


sâmbătă, 15 august 2015

Oprește-te !

Viața ta e o rutină ? Muncă-acasă, acasă-muncă. Te trezești devreme în fiecare dimineață, încerci sa nimerești ușa de la bucătărie cu ochii intredeschisi, mănânci ce apuci (asta, dacă mai ai timp sa deguști ceva), te îmbraci repede, îți iei o şosetă alba și una gri din greșeală ( oricum nu te verifica nimeni în pantofi, deci nu se observă ca ai o pereche de șosete în doua culori), te parfumezi repede. Cobori repede scările. Mergi cu mașina repede, era sa calci o pisică. La serviciu trebuie sa gândești repede și corect. Repede pleci de la munca. Repede ajungi acasă și mănânci. Repede te speli. Repede te culci. Și tot la fel de repede trece și viața ta pe lângă.
Și te miri că toată viața ta e o rutină? Păi, hai sa o transformi puțintel.
Te trezești de dimineață. Stai 5 min pe balcon și admira răsăritul. Sau norii de ploaie. Lasă să intre aerul rece în tot trupul tău. Mănâncă încet. Pune melodia preferata pe telefon. Roaga-te :) nimic nu se compara cu o rugăciune de mulțumire dimineața pentru Cel ce ti-a mai îngăduit o zi de viață (mai ales ca ești sanatos).
Stai. Acum urmează baia. Uita-te în oglinda. Ești minunaaaaat !! Ești creat în cel mai frumos mod. Aranjeaza-te, imbraca-te. Super ! Când ieși pe ușa, salut-o pe vecina sau vecinul pe care îl întâlnești. Nu sta posomorât. Zâmbește. Chiar și la locul de munca. Unii nu au așa ceva. De mult timp își caută un serviciu.
Când se termina ziua, pleacă pe jos, dacă ai posibilitatea. Uita-te în jur. Mulți oameni. Sunt triști? Spune-le ceva frumos. Sunt veseli? Zâmbește pentru bucuria lor. Zâmbește mult. Mulțumirea și fericirea reprezintă succesul în viața.
Bun, ai ajuns acasă. Mănâncă, dar încet. Nu te pune la tv. Te asigur ca nu e nimic important. Citește ceva, ieși pe afară. Fa o baie calda. Unge-te cu toate cremele parfumate, delicate, spumoase, colorate :))
Nici nu cred ca mai știi cum arata stelele.

-Ei, da, nu mai știu, sunt alea de pe cer.

"Alea " ? Ia stai, înainte de culcare, pe geam. Doar asculta liniștea din jur. Uita-te pe cer. Sunt multe,  asa-i ? Sunt așa frumoase.
Pune capul pe perna. Nu, stai. Mai întâi, pune genunchii lângă pat. Multumeste-I. Pentru tot ce ai. Pentru tot ce s-a întâmplat azi. Nimic nu e la întâmplare. Spune-I ce te îngrijorează.
Gata, acum te poți culca. Fără frică. Fără griji. Nu te gândi la ziua de mâine pentru ca El e deja acolo :) Ajunge zilei necazul ei.
Ei bine, nu-i așa ca parcă a trecut ziua repede? Da. Dar nu ca ieri. Ci diferit. Fără rutină. Fii mulțumitor pentru tot ce ai, că ai destule.
Acum te poți culca. Somn ușor.  :)
                                                         
                                                                            

vineri, 14 august 2015

Când ne pică inima pe drum

Pune mâna pe pieptul tău. Simți că bate ceva ? Sau mai mult tremură ? Sau de-abia mai simți ceva ?                                        
La început, aveai inima întreagă. Întreagă pentru El. În inima ta erau cântări de laudă și de mulțumire. Parcă începi să-ți aduci aminte. Niciun rău nu o putea atinge pentru că aveai un Păzitor la poarta ei.
Timpul a trecut. Ai înaintat pe calea credinței. Deja ai acumulat și ceva experiențe cu Domnul. Ai învățat și ceva versete. Ascultai predici. Încercai să pui în practică ce ai învățat. Îți mai aduci aminte ? Dacă da, înseamnă ca e bine.
Au trecut câțiva ani. Ai un alt nivel. Începi sa te crezi matur. Te compari cu ceilalți care înaintează mai greu pe calea îngustă. Tu nu mai ești un " papă-lapte " ca restul. O bucata din inima ta a picat.
Observi că în biserică sunt unii care greșesc. Care mai au ceva sa schimbe în viața lor. Îi judeci. " Păi, ce domn'e,  eu nu fac așa. Eu nici nu am privit spre ispită. I-a fost așa de frică de mine, că m-a ocolit. Eu nu am picat în păcatul ăla. Eu sunt bine față de fratele X sau sora Y ". O altă bucată din inimă a căzut pe drum.
Când oferi, oferi tot ce ai. Sunt mulți ochi care te privesc și care te admiră. Însă, când nu-i nimeni pe lângă tine care sa-ti laude marea-ți milostenie, subit, buzunarul tău e gol. Și, inima ta nu prea mai are carne. Încă o bucată pierdută. 
Vezi oameni pustii pe străzile pline. Unul are nevoie de înțelegere, altul de dragoste, cineva se simte singur și neajutorat,  altcuiva îi e frică de ce-i rezervă viitorul. Tu, ei bine, ai la cine să apelezi,  doar în caz de ajutor. Cerul e deschis între orele " când ai nevoie urgent de Mine " și " Vorbesc cu Tine când prietenii îmi întorc spatele ". Nu ești ca ei, fără speranță. Nu, ești mai rău. Măcar ei au o inimă rănită, dar întreagă. Tu ți-ai pierdut toată inima pe drum.
Te regăsești aici ? O, eu de multe ori. De câte ori nu te-ai comportat ca fariseii ? Dimineața, înainte de biserică, te aranjezi meticulos,  pe urmă te prefaci ca tu dai slavă lui Dumnezeu, dar nici nu știi ce cânți?  Când mintea iti zboară departe când te rogi ? Când brusc, îți pică pe drum și mâinile și picioarele când nu oferi ajutor ?
Întoarce-te și roagă-L pe El sa adune bucățelele din inima și sa le pună la loc. Ca sa simți și sa oferi dragostea cerească. Ca sa simți bucuria. Sa ridici și sa îmbărbătezi pe cel clătinat de vântul lumii. Știu ca poți. Și Dumnezeu știe asta. :) Doar sa vrei sa-L lași pe Autorul dragostei să te învețe. 

" Păzeste-ți inima mai mult decât orice căci din ea ies izvoarele vieții ".

joi, 13 august 2015

Lumini intre... alte " lumini "

Lumini, lumini, lumini. Parca prea multa. Panouri publicitare, minti care mai de care mai sclipitoare, dar sa nu uitam ca si sclipirea, cand se amesteca cu praful, se sterge si magia. Lumini in baruri, in cluburi, albe, albastre, cu fum si lasere. Lumini la televizoare, lumini la chioscurile de ziare, unde, la vedere nu sunt revistele culturale. Nuuu, ziarele desucheate, cu fete care au o lumina palida...de la reflectoare si fotografi. Se vand mai ceva ca painea calda, ca deh !, incalzesc si " lumineaza" mintile tinere.
Lumini noaptea, cand la orice pas gasesti cate o alimentara maaaare. Intri in magazin: frigidere peste tot, cu bauturi care mai de care. Deasupra frigiderelor, reclame la tigari. Te apropii de vanzatoare, clipind repede pentru ca e prea multa lumina inauntru.
- Ma scuzati, doamna, dar painea unde este ?
- N-avem.
- Pai, cum asa ?
- Noi vindem ceea ce oamenii consuma cel mai mult.

Si noi, oamenii, saracii, ne lasam orbiti de tot ceea ce este o scanteie. Si Satana se preface, uneori, in lumina. Dar la astfel de lumini, li se taie curentul.
Sa nu ne lasam atrasi de astfel de " lumini" Ati auzit de pestele undita ? Pe cap are o undita care are la capat o mica lumina. Pestii mai mici si nestiutori se duc inspre ea. Dar, saracii, nu stiu ca, atunci cand sunt destul de aproape, pestele isi deschide gura si isi arata coltii.

Noi stim cum e adevarata Lumina. Ca ea nu e falsa si nici palida. Nu are vreo senzualitate in ea, nici ceva murdar. Lumina care e mai puternica decat o mie de reclame. Lumina care ridica pe cel de jos, din intuneric si noroi. Noi, care suntem mici faclii, suntem parte din Isus, adevarata Lumina. Depinde de fiecare de cine se lasa alimentat.

Oricum, adevarata " Lumina este semanata pentru cel neprihanit... " Si, prin Isus, putem fi raze catre Cer. :)