vineri, 14 august 2015

Când ne pică inima pe drum

Pune mâna pe pieptul tău. Simți că bate ceva ? Sau mai mult tremură ? Sau de-abia mai simți ceva ?                                        
La început, aveai inima întreagă. Întreagă pentru El. În inima ta erau cântări de laudă și de mulțumire. Parcă începi să-ți aduci aminte. Niciun rău nu o putea atinge pentru că aveai un Păzitor la poarta ei.
Timpul a trecut. Ai înaintat pe calea credinței. Deja ai acumulat și ceva experiențe cu Domnul. Ai învățat și ceva versete. Ascultai predici. Încercai să pui în practică ce ai învățat. Îți mai aduci aminte ? Dacă da, înseamnă ca e bine.
Au trecut câțiva ani. Ai un alt nivel. Începi sa te crezi matur. Te compari cu ceilalți care înaintează mai greu pe calea îngustă. Tu nu mai ești un " papă-lapte " ca restul. O bucata din inima ta a picat.
Observi că în biserică sunt unii care greșesc. Care mai au ceva sa schimbe în viața lor. Îi judeci. " Păi, ce domn'e,  eu nu fac așa. Eu nici nu am privit spre ispită. I-a fost așa de frică de mine, că m-a ocolit. Eu nu am picat în păcatul ăla. Eu sunt bine față de fratele X sau sora Y ". O altă bucată din inimă a căzut pe drum.
Când oferi, oferi tot ce ai. Sunt mulți ochi care te privesc și care te admiră. Însă, când nu-i nimeni pe lângă tine care sa-ti laude marea-ți milostenie, subit, buzunarul tău e gol. Și, inima ta nu prea mai are carne. Încă o bucată pierdută. 
Vezi oameni pustii pe străzile pline. Unul are nevoie de înțelegere, altul de dragoste, cineva se simte singur și neajutorat,  altcuiva îi e frică de ce-i rezervă viitorul. Tu, ei bine, ai la cine să apelezi,  doar în caz de ajutor. Cerul e deschis între orele " când ai nevoie urgent de Mine " și " Vorbesc cu Tine când prietenii îmi întorc spatele ". Nu ești ca ei, fără speranță. Nu, ești mai rău. Măcar ei au o inimă rănită, dar întreagă. Tu ți-ai pierdut toată inima pe drum.
Te regăsești aici ? O, eu de multe ori. De câte ori nu te-ai comportat ca fariseii ? Dimineața, înainte de biserică, te aranjezi meticulos,  pe urmă te prefaci ca tu dai slavă lui Dumnezeu, dar nici nu știi ce cânți?  Când mintea iti zboară departe când te rogi ? Când brusc, îți pică pe drum și mâinile și picioarele când nu oferi ajutor ?
Întoarce-te și roagă-L pe El sa adune bucățelele din inima și sa le pună la loc. Ca sa simți și sa oferi dragostea cerească. Ca sa simți bucuria. Sa ridici și sa îmbărbătezi pe cel clătinat de vântul lumii. Știu ca poți. Și Dumnezeu știe asta. :) Doar sa vrei sa-L lași pe Autorul dragostei să te învețe. 

" Păzeste-ți inima mai mult decât orice căci din ea ies izvoarele vieții ".

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu