sâmbătă, 22 august 2015

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți

Mereu o pun pe mamaie sa-mi spună povesti din viața ei. Preferata mea e " Cum m-am cunoscut cu tataie ".
 Mamaie a trăit în cea mai frumoasă perioada, unde erau baluri, armonie și cultura. Țin minte ca îmi spunea de prima ei iubire: un evreu pe nume Saul. Nu l-a mai văzut de când avea 16 ani. Apoi s-a mai întâlnit la serate cu alți băieți. Pe mamaie nu prea o interesau. Era mereu cu nasul în cărți. Greu îi ajungeai la inima.
Pana într-o zi.
Era la tara, la bunicii ei. Avea 17-18 ani. Seara, când se întorcea de pe uliță, era plina de praf și vânătăi. Abia astepta vara. Dar, nu doar pentru bunici venea. Era și tataie acolo. Tataie era genul de băiat după care toate fetele se topeau după el. Dar tataie se topea doar după mamaie. Mamaie trecea cu bicicleta prin fata casei lui intenționat. Nu se salutau cu vorba. Zâmbeau. Cuvintele erau de prisos. Sufletele se îmbrățișau.
Tatăl lui mamaie nu prea era de acord cu tataie pentru ca era de la tara. ( mamaie era din oraș ). Vestea nu i-a dat înapoi pe cei doi îndrăgostiți. S-au dus amândoi la aceeași facultate. Au stat la aceeași gazda.
Apoi s-au căsătorit. Mamaie a fost o mireasa superba. O rochie larga, cu o palma mai jos de genunchi, zici ca era făcută din spuma marii, semăna cu o zâna din poveste. Un zâmbet blând.
Anii au trecut pe nesimțite și nu au de gând sa se întoarcă înapoi. Dar amintirile sunt prezente în inima lor.
La sfârșitul povestii, mamaie are ochii în lacrimi. Și zâmbește. Același zâmbet blând. Aceiași fiori. Aceleași sentimente. Și un veșnic " DA! Pana ce moarte mă va despărți de tataie al tău. "

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu