duminică, 27 septembrie 2015

O sa astept in continuare

Stii ca am nevoie de un raspuns. Tu imi stii starea fiintei mele plapande. Tu imi stii problema. Tot Tu mi-ai promis ca imi vei raspunde. Stii ca am gresit de atatea ori, dar Tu inca privesti cu dragoste si rabdare peste mine. Stii ca nu sunt nimic pe Pamant, dar in ochii Tai sunt de mare pret.
Ma rog de ceva timp pentru ceva. Doar Tu stii. Stii ca mi-e teama, ca sunt nestiutoare. Tot Tu mi-ai vazut nerabdarea. Am vrut sa imi raspunzi la rugaciune imediat. Sa nu mai astept. Dar marile batalii se trec greu, cu lupta, cu infrangeri. Dar la sfarsit se va vedea victoria.
M-am intrebat, la un moment dat, daca chiar ma auzi sau daca iti pasa. Chiar mai esti acolo? De ce nu ma ajuti ? ma intrebam. Iarta-mi Tata, lipsa de credinta. Tu implinesti planurile Tale minunate cu rabdare si toate au timpul lor. Stiu ca ma auzi si ca esti langa mine. Stiu ca Cerul se deschide si ma asculti cu drag. Niciodata nu m-ai dezamagit. Niciodata nu mi-ai spus " De tine nu am timp acum, vino mai tarziu ". Intotdeauna, dar intotdeauna, mi-ai fost alaturi. Mi-ai ascultat cele mai groaznice temeri, cele mai mici bucurii. Ai fost langa mine cand nimeni nu ma vroia. Ai plans cu mine cand eram trista. Tu, Tata, mi-ai bandajat ranile. M-ai iertat cand am gresit iar si iar. M-ai ridicat cand eram la pamant. O, Doamne Tata, esti un mister atat de frumos si de neinteles ! Iti multumesc ca sunt al Tau si Tu al meu. Esti in inima mea si nimeni nu mi Te poate smulge. Tata, doar Tu imi stii adanci dorinte si secrete. Tu, Tata, ma indrumi pe cale si esti un far in cea mai neagra noapte. Tu esti un Tata care se bucura de copilul Lui si nu il izgoneste si dragostea Ta nu are margine.
Tata, Iti voi astepta raspunsul in tacere. Tu stii cand voi avea nevoie de el. Te las sa lucrezi. Chiar daca vor mai dura luni de zile pana voi capata raspunsul, ma incred in Tine. Tu ai promis ca esti credincios si raspunzi celui care cauta cu toata fiinta. Doamne, Tata, iti multumesc. Astept. Cu zambetul pe buze, uneori cu lacrimi in ochi si cu inima la Cer. :)

vineri, 25 septembrie 2015

Ziua in care am murit

Imi aduc aminte ziua aceea. Eram ca un robot, ghidata incolo si incoace de cum voiau altii. Nefiind capabila sa ma exprim liber. Eram inchisa in mine. Neimportanta. Simteam ca nu am niciun rost.
Ziua in care am murit a fost o zi frumoasa de toamna. Frumoasa pentru mine. Afara era frig si ceata si pustiu. Dar mie asa imi place sa fie toamna. Ma plimbam cu gandurile mele. In sufletul meu era un cimitir pentru ca in mine se stingeau toate sperantele, mureau toate ideile si tot ce era mai frumos in viata. Ramasesem doar cu gandurile mele. Eram propriul auditoriu. Eu vorbeam, tot eu ascultam si invatam. Invatam din greselile mele si ale altora. Si ma bucuram cand cineva gresea. Pentru ca nu ma mai simteam singura care greseste si care trebuie sa invete din trecut. Mai tarziu am realizat ca mereu vom avea de invatat din fiecare pas stangaci facut pe Pamant si ca trebuie sa ne ridicam unii pe altii, nu sa ne aratam cu degetul.
Ziua in care am murit a fost linistita. Nu a fost nimeni la inmormantarea mea. Doar eu si Dumnezeu. I-am spus, de fapt, m-am revoltat, ca de ce m-a creat daca oricum fac totul gresit si ca fac atata rau in jur ? De ce sa mai traiesc cand nu pot fi o schimbare pentru nimeni ? Apoi mi-am adus aminte ca mai intai eu trebuie sa fiu schimbarea pe care o vrea lumea. Mai intai sa ma schimb pe mine si apoi voi schimba si pe altii. I-am spus lui Dumnezeu ca nu pot singura sa fiu ceea ce trebuie. Apoi, El a inceput sa sape o groapa. Acolo m-a ingropat Dumnezeu. A ingropat tot ce era rau in mine, tot ce facusem gresit si tot ce voi mai face gresit, pentru ca sunt un biet om si am slabiciunile mele. Dar El are rabdare cu mine. Apoi a plantat in groapa niste seminte. Se numeau " Pace ", " Dragoste ", " Imbarbatare ", " Iertare ", " Rabdare " etc. Din groapa au iesit niste mici firisoare de viata. Apoi m-am vazut pe mine holbandu-ma la sufletul meu. Era curat. In sfarsit, imi simteam inima usoara. M-am uitat la inmormantarea mea si am lasat in urma tot. Si am inceput o noua viata. In timp ce mergeam spre casa, am realizat ca nu mai merg cocosata, ca poverile mele disparusera. In timp ce mergeam spre casa, am realizat ca puteam zambi. In timp ce mergeam spre casa, am realizat ca pot plange si de bucurie. In timp ce mergeam spre casa am realizat ca pot sa iert si sa iubesc. In timp ce ma indreptam spre Cer am realizat ca pot sa imprastii lumina si sa cant cu ingerii in cor.

luni, 21 septembrie 2015

Invata sa rupi din tine

Eu, sincer, m-am saturat de iubirea...de sine. E ok sa ai incredere in tine, sa nu te consideri o epava, sa ai o oarecare mandrie ( sanatoasa !). Dar cand incepi sa promovezi sinele tau prea mult, lucrurile iau o intorsatura brusca. Noua, ca oameni, ne place mai mult sa ne laudam cu ce nu facem. Serios. Am auzit atatia oameni care propun fel de fel de idei si aplicatii si vorbesc cu multa indrazneala ca " eu pot, eu fac, voi realiza, am putere, relatii etc etc ", dar te lasa cu ochii in soare si realizezi ca e doar gura de ei. Sau, daca fac ceva, iti vor aminti toata viata cum au reusit prin inteligenta lor si prin muschii lor sa stranga si sa realizeze atatea. Daca ii intrebi daca sunt fericiti acum, dupa atata truda, iti vor spune nu, pentru ca le e teama de cum vor evolua lucrurile facute de ei dupa ce vor muri s.a.
Nimeni nu vrea sa daruiasca sau sa invete pe altii. In ziua de azi, trebuie sa faci totul SINGUR, altfel esti luat de prost daca ajuti. Nimeni nu intinde o mana, nu incurajeaza, nu leaga o rana. Invata sa rupi din tine si atunci vei fi pe deplin satisfacut de tot ce ai realizat. Invata sa rupi increderea din tine si sa dai si altora. Invata sa rupi din inteligenta ta si da-o si celor nepriceputi. Rupe din puterea ta si da celor slabi si fricosi. Rupe din vorbele tale si alina durerile oamenilor. Rupe in fiecare zi din fericirea ta si imparte cu toti oamenii. Rupe din tristetea ta si aminteste-le celor care rad mereu ca intr-o zi va veni si plansul. Rupe din durerea ta si nu o purta singur, ci cu Dumnezeu.

Societatea iti spune sa fii ignorant cu oamenii. Nu asculta de ea. Societatea spune sa te iubesti pe tine si sa omori pe altii. Ea iti spune sa calci totul in picioare pentru a-ti atinge telurile. Tu invata de la altii care au ajuns, din esec la victorie, din victorie in esec, care au invatat de la viata ca nu trebuie sa ai succes din prima, ci  mai intai sa inveti din greselile tale si ale altora. Incearca, de azi, in fiecare moment al zilei, sa ai citatul acesta in cap:

" Vreau sa schimb viata cuiva- prin bine ". 


joi, 17 septembrie 2015

Regasire

Nu stiam ce se intampla cu mine. Nu ma simteam bine cu mine, cu propria persoana. Nu stiam ce sa mai fac. Am incercat fel de fel de feţe, am imprumutat de la fiecare cate ceva si tot nu imi placea de mine. Ma schimbasem mult, dar nu in bine. Si am realizat de ce. Fugeam de mine. Ma ascundeam de ce insemna " eu ". Luasem atatea haine de la altii si atatea masti, ca nu mai stiam cum eram cu adevarat. Voiam sa fiu diferita, originala, dar eram la fel ca ceilalti. Personalitatea mea era ca la second-hand. Cand gaseam mai multe, le luam pe toate cu un pret foarte ieftin. Si ma lasau cu zgarieturi in interiorul meu. Dar m-am uitat in oglinda. Nimeni nu poate fi ca mine, asa cum nici eu nu pot fi la fel ca altii. Eram originala, eram eu, unicata. Si am vazut ca am si eu un pret mare ca toti oamenii. Nu sunt o fiinta ieftina. Am incercat sa nu ma mai uit la altii, ci sa ma uit la mine si la Dumnezeu. Oamenii sunt inselatori. Greu afli cum sunt ei cu adevarat. Am fugit atata timp de mine, pana am obosit si am ajuns ca intr-o padure deasa, unde era intuneric. Imi era teama. Fel de fel de ganduri imi veneau in cap: " Tu nu esti ca EA, tu nu ai facut ce a facut EL, tu nu vei reusi, nu te vei ridica ca X etc ". Da. Poate nu voi fi ca altii, nu voi avea acelasi succes incat sa imi zambeasca toti si sa fie invidiosi pe mine. Poate nu voi arata ca una de pe coperta sau ca fata care sta vizavi si toti se uita dupa ea. Poate nu voi fi remarcata in viata asta. Dar stiu un lucru: m-am regasit. Si, deodata, in padure, a intrat o lumina. Era o lumina calda si placuta. Am inceput sa plang. Mi-au picat toate mastile urate si solzoase si am pus mana pe fata: era curata, neteda. Zambeam. Imi simteam trupul usor. Eram eu. Si nimeni nu putea inlocui asta. Nu voiam sa ma mai las influentata de nimeni. Nu voiam sa mai las societatea sa-mi conduca viata. Nu mai voiam ca fatarnicia si invidia sa locuiasca in inima mea. Voiam sa fiu libera. Am primit cadou niste aripi si am reusit sa ies din padurea aia intunecata. Am vazut ca, deasupra ei, erau culori si lumina. Caldura si iubire. Stiam ce aveam de facut. Sa raspandesc iubirea si increderea in ceilalti. Asa ca, in timp ce zburam, am luat in pumni toata lumina care puteam sa o iau cu mine. Cand am aterizat pe pamant si ma indreptam spre casa, am impachetat aripile si le-am ingropat sub un copac. Aruncam pe o parte si de alta a strazii cate o particica din lumina de sus. In noaptea aceea, stelele au stralucit foarte tare si am vazut cum un om a gasit aripile mele, le-a luat, i-a picat o mască de pe fata și a zburat la cer, liber si fericit cum eram eu

sâmbătă, 12 septembrie 2015

Nu spune " Cand voi fi batran... "

Ieri s-au implinit 14 ani de la Atentatele de pe 11 septembrie 2001. Mii de morti, sute de raniti. Tot atatea inimi si suflete distruse, vieti schimbate si vise naruite. Nimeni, din acele turnuri si din cele 4 avioane, nu a putut prevesti asa ceva. Oameni de toate varstele s-au urcat in avion, s-au asezat pe locurile lor, au luat o carte, ascultau muzica, vorbeau unii cu altii, asteptand sa ajunga la destinatie. O zi ca orice zi. La fel si oamenii de toate varstele care lucrau in Turnurile Gemene. S-au trezit de dimineata, au mancat, si-au imbratisat copiii si sotul/ sotia, s-au urcat in masina, au urcat in cladiri si incepeau munca. Nimeni nu banuia nimic. Pana ce primul avion a intrat in unul dintre Turnuri. Cata panica sa vezi acel avion indreptandu-se fix spre tine, sa nu ai unde sa fugi, sa-ti vezi moartea cu ochii. Apoi cel de-al doilea avion a intrat in celalalt Turn. Tipete, teama, nelamuriri, oameni morti si raniti. Apoi, cand te intrebai ce putea fi mai rau, alt avion a intrat in Pentagon si ultimul s-a prabusit pe un camp.

Ce e mai groaznic este unde s-au dus miile acelea de suflete ? Cati s-au gandit ca vor muri in acea zi frumoasa si cu cerul senin? Nici 1/4 macar. Cati au fost pregatiti sa dea socoteala de tot ce au facut si au gandit? Cati  se gandeau la Dumnezeu si ca intr-o zi nu vor mai fi pe Pamant ? Cati si-au pretuit viata cu adevarat si au lasat ceva frumos in urma despre ei ?
Nu esti stapan pe viata ta. Nu stii cand va fi ultima ta suflare. Esti pregatit sa dai ochii cu Cel ce te-a creat, cu Cel ce ti-a dat viata, cu Dumnezeu ?

-Da' ce, dom'ne, pana la 60 de ani mai am ! Atunci ma voi gandi la Dumnezeu, nu acum, cand sunt atatea de facut !
De unde stii tu ca mai apuci 60 de ani ? Poate mori la noapte, maine, luna asta.

-Lasa, fata draga, cand voi fi pe patul de moarte, atunci Ii voi zice lui Dumnezeu sa ma ierte !
De unde stii ca vei mai apuca ultimele 5 minute ca sa rezolvi treaba asta ? Noi, oamenii,  suntem nimic, suntem ca iarba care se usuca si moare. Nu iti irosi viata. Nu te pacali singur. Traieste fiecare moment in viata ca si cum ai muri azi. Traieste fiecare zi in lumina, nu in tot ce iti ofera lumea asta. Ca tot ce inseamna lumea asta se rezuma in 3 lucruri: pofta ochilor, pofta firii noastre si laudarosia vietii. Si, ca orice pofta, trece iar laudele sunt uitate si sterse. Apoi te trezesti ca ramai cu mainele goale, cu ochii plansi, cu trupul ranit si sufletul stins.

Nu amana. Nu e important cum sa oferi trupului tau placeri din viata aceasta ci cum oferi hrana sufletului si cum ai hranit si vietile altora prin el. Cand vei muri, atunci va incepe viata. Sau moartea. Alegerea este doar a ta.

miercuri, 9 septembrie 2015

Prietenul adevarat iubeste oricand

Azi, pentru ca mai e putin si incep scoala, m-am gandit sa ies pe afara, sa ma relaxez inainte de a incepe cele 9 luni de scris si invatat si mai putin timp pentru iesit. Mi-am sunat o prietena buna si ne-am planuit dupa-amiaza. Nu o mai vazusem demult si aveam multe de discutat. Am ras, am vorbit, ne-am impartit ideile si opiniile, intr-un cuvant, m-am simtit super.

Ii multumesc lui Dumnezeu pentru o prietena ca ea. E singura care ma asculta pana la sfarsit apoi rade de mine si apoi discutam serios. Ei ii pot spune tot ce ii spun si mamei. Sa ai un prieten adevarat, in zilele noastre profitoare si cu ochii dupa castig, e ceva. Sa stii ca te poti baza pe cineva si ca poti suna si in toiul noptii daca ai nevoie de ajutor sau pur si simplu, sa-i spui ceva important si sa stii ca nu ti-ar inchide telefonul in nas. Ca ai pe cineva care sa iti spuna sincer cand e ceva in neregula cu tine si sa te indrepte inapoi pe cale. Sa nu te invete la prostii si sa nu aiba obiceiuri nesanatoase. Sa planga cand tu plangi si sa se bucure cand tu te simti fericit. Acestia sunt adevaratii prieteni. Nu poti numi pe cineva prieten care profita de tine si te cheama in oras cand stii ca tu faci cinste. Nu iti e prieten cel care iti zambeste pe fata si spune altora secretele tale. Nu iti e prieten cel care, atunci cand ai o problema, iti spune sa apelezi la el in alta zi pentru ca in momentul ala nu poate sa te ajute ca are chestii " importante ". Nu iti e prieten cel care iti cere mereu ceva si apoi, la urma, cand i-ai dat si visele tale, sa ti le mototoleasca si sa le arunce la gunoi.

Poate esti popular si ai o groaza de prieteni si iti spui ca poti apela la ei oricand, Fa un experiment: suna-i pe la 2 noaptea si spune-le ca iti e rau si ai nevoie sa vorbesti cu cineva, sa te descarci. Sa vedem cati din prietenii tai vor avea rabdare. Ce daca ai multi prieteni cand toti te injunghie pe la spate ? Ce daca esti arhi-cunoscut la scoala cand tu te simti singur si nu ai cu cine sa-ti impartasesti viata ? Cand nu ai pe nimeni care sa te asculte si sa-i pese cu adevarat ? Sa ai un prieten si restul sa nu vorbeasca cu tine, dar stii ca doar intr-o singura persoana ai incredere. N-am nevoie de manechine sau de faima. Un singur prieten si bun. Totusi, ai grija cui te descarci. Vezi cum se comporta, Daca tie iti spune secretele altora, ce sanse sunt ca el sa nu spuna tuturor ce i-ai incredintat tu ? Alege-ti cu intelepciune prietenii.

" Prietenul adevarat iubeste oricand si in nenorocire ajunge ca un frate ".

marți, 8 septembrie 2015

Ia mâna de pe clanţă şi mergi înainte

Cateodata imi doream ceva. Aveam nevoie de niste raspunsuri, cautam si intrebam si tot nu eram sigura. Cand primeam raspunsul si era negativ, simteam ca ma prabusesc, ca mi se luase ceva din suflet. Si tot faceam ca mine. De multe ori, incapatanarea mea a avut de platit la sfarsit.

Ti se inchide o usa. Exact in momentul cand aveai nevoie disperata de un raspuns, de un nume de ceva, orice, ti s-a inchis in nas cu un afis: " Desfiinţat ". Poate iti cauti demult un loc de munca si toti iti inchid usile. Poate te intrebi de ce ai picat anumite examene sau teste ( din viata ). Poate astepti si te rogi de foarte mult timp pentru o calauzire. Dar nu vrei un raspuns si rezolvarea problemei prin Dumnezeu, prin planul Lui, ci cum vrei tu. Cand pocnesti din degete, totul sa fie cum vrei tu. Apoi observi cat de mult te-ai inselat in multe aspecte.
Daca vezi o usa inchisa, nu sta si plange la ea. Nu o forta. Las-o asa cum ai gasit-o. Nu rezolvi nimic daca te văicăreşti ca nu se face treaba cum vrei tu. De multe ori, raul duce spre bine. Cand o usa se inchide, o alta se deschide. Nu mai sta cu ochii plansi si nu mai strange din dinti. Sterge-ti lacrimile, opreste-te din ciocanit si mergi mai departe. Dumnezeu are un plan mai bun pentru tine si noi oportunitati.

Ridica-te si pleaca de langa acel capitol inchis. Zambeste, uita-te spre Cer si incepe un nou paragraf cu o alta cerneala si noi vise !

vineri, 4 septembrie 2015

Nu esti un om nefolositor

Te intrebi uneori de ce traiesti pe Pamant, cu ce scop. De ce ai primit viata si ce trebuie sa faci cu ea. Unii ti-au spus ca faci umbra Pamantului degeaba, ca nu esti in stare de nimic. Te-ai descurajat si ai plecat urechea la vorbele veninoase si, pana la urma, ai ajuns sa crezi ca esti un nimeni si nu ai pentru ce trai.

Te inseli ! Esti un om minunat, esti capabil de multe. Nu te teme de esec. Multi, prin bataliile pierdute, s-au ridicat si au incercat iar si iar pana au reusit. Nu iti spune ca nu esti indeajuns pentru cineva. Nu iti spune ca te-ai nascut la intamplare. Multi nu au mai apucat sa vada prima lumina din viata, fiind omorati de propria mama inainte de a-i vedea ochii. Esti exact acolo unde trebuie sa fii. Spui ca nu poti fi de ajutor nimanui ? Du-te la vecina ta care are un copil mic si plange de dimineata pana seara. Du-te si ajut-o, stai 3-4 ore cu copilul. Ajut-o pe doamna batrana care sta vizavi de tine. Nu mai poate sa ajunga la farmacie si nu are cine sa-i cumpere medicamente. Du-te si ajut-o, cumpara-i-le tu. Poate stii sa dai meditatii. Ajuta pe copilul care are o problema la o anumita disciplina.
Poti fi folositor, incurajand pe altii. Poti spune o vorba buna cuiva, sa-i zambesti, sa-l intrebi ce mai face. Poate n-ai mai vazut pe cineva de mult timp si te intrebi ce s-a intamplat cu persoana respectiva. Sun-o si vezi ce a patit. Poate e cineva care e singur si nu are cu cine vorbi. Du-te si intreaba-l cum se simte, fii de incredere. Fii acolo pentru oameni. Te-ai nascut sa traiesti pentru tine, prin altii. Simte si plangi cu cel ce plange, razi si bucura-te cu cei fericiti. 
Nu esti nefolositor. Uita-te langa tine si vei vedea ca ai de lucru.

" Nu fii ceva dulce pentru ochi, ci hrana pentru suflet ".