joi, 7 ianuarie 2016

Cand Dumnezeu tace

Mergeam pe o carare. La un moment dat, s-a facut din ce in ce mai intuneric. Noapte. O noapte
senina.

- De ce ? De ce nu-mi raspunzi ?!

Nimic. 

- Nu ma auzi ?! Vrei sa tip ca sa ma auzi pana acolo ?

Tacere deplina. 

Ma plimbam printre plopi. Era frig. Dar nu stiu daca frigul venea din mine. Simt o lacrima. Apoi inca una. Si inca una. Ma uit in sus. Cerul era plin de stele. Dar eu nu puteam sa le vad si nici sa ma bucur de ele, cum faceam inainte. 

- Uite, stii ce ma framanta. Stii ca ma rog de mult timp. Da-mi un semn, ceva, orice !

Tot nimic. 

- De ce altora le raspunzi si mie nu ? 

Am asteptat un raspuns, speram sa se deschida cerul in doua si sa-L aud . In schimb, am auzit vantul. Plangeam. Ma simteam parasita. Simteam ca Dumnezeu isi astupa urechile. Am stat printre plopi mult timp. Macar ei stiau ce inseamna singuratatea, chiar daca erau multi.

- De ce plangi, copila Mea ?
- Cu mine vorbesti ?
- De ce plangi ?
- Tu stii mai bine.
- Spune-Mi tu.
- Vreau un raspuns clar. Atat.
- Trebuie sa astepti.
- Cat ?! Tot astept de cateva luni.
- Trebuie sa inveti rabdarea.
- Si de ce nu mi-o dai !?
- Mi-ai cerut-o ?
- Pai...
- Ai incredere in Mine. Stii ca te iubesc.
- Dar de ce lor le raspunzi si mie nu ? Ce au ei mai special si eu nu ?
- Am planuri cu tine. Gandurile Mele nu sunt ale tale.
- Dar...
- Ai incredere.
- Si cat trebuie sa mai astept ?
- O sa vezi.
- Si daca e " NU" raspunsul, de ce nu imi spui acum ? 
- Ai rabdare, fata Mea. 
- Tata, dar stii cat de ranita am fost inainte. Mai stii ? Nu vreau iar. 
- Uite, M., esti in mana Mea. Nu te las, Totul lucreaza spre binele tau. O sa vezi. Doar ai incredere. Si sa stii ca nu te-am uitat. Niciodata n-am facut-o. Te iubesc prea mult ca sa fac asta. Dragostea mea e cu tine. Poate ca iti par departe, dar mereu am fost langa tine. Ti-am auzit tipetele, ti-am vazut lacrimile. Doar Eu ti le-am sters. Atunci cand nu meritai iubirea nimanui, Eu te-am iubit cel mai mult. Cu toate defectele tale. Cu toate slabiciunile tale. Cu toate caderile. 

M-am uitat in sus. Puteam vedea stelele. Lacrimile s-au oprit.

- Si ce trebuie sa fac ?
- Sa te rogi in continuare.
- Dar daca e " Nu " si-mi zici peste cativa ani ? Zi-mi acum daca e asta raspunsul. 
- Roaga-te. Sa stii ca mereu te ascult. Imi place asa de mult cand vorbesti cu Mine. O sa fac sa creasca flori in cele mai urate cicatrici ale vietii tale. O sa vezi. O sa-Mi multumesti ca ai asteptat asa de mult raspunsul.
- Tata..
- Da.
- Iti multumesc !

Si am zambit. Am simtit dragostea lui Dumnezeu. Stiam ca trebuie sa astept. Stiam ca cele mai bune lucruri vin prin rugaciunce si asteptare. Stiam ca El imi da putere Stiu ca El ma ajuta. Stiu ca nu trec singura pe aici. Si, mai mult decat atat, mi-a salvat si sufletul. Omul... se ingrijoreaza pentru multe. Pentru multe furtuni din viata. Dar trebuie sa spunem ca Dumnezeu e mai mare decat furtuna. Doar El a redus-o la tacere.




 " Domnul, Dumnezeu tau, este in mijlocul tau, ca un viteaz care poate ajuta; Se va bucura de tine cu mare bucurie, va tacea in dragostea Lui si nu va mai putea de veselie pentru tine." ( Ţefania 3: 17 )

3 comentarii:

  1. S-ar putea ca, ceea ce Dumnezeu infaptuieste in tine in timp ce astepti,sa fie mai important decat insusi lucrul mult asteptat. Fii binecuvantata!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult pentru cuvintele tale, aveam nevoie de ele :d fii binecuvantata !

      Ștergere
  2. Foarte frumos ! Multumesc

    RăspundețiȘtergere