luni, 7 martie 2016

Când ai stat la masa...

Când ai stat la masa, Isus, cu cei păcătoși, eu eram acolo. Eram ultima de la masa. Nu te băgam in seama, la inceput. Dar prezența Ta ma făcea sa raman cu Tine. Ai inceput sa vorbesti, dupa o tăcere lunga. Mulți plângeau.
Lacrimile mele secasera demult. Aveam inima rănită si ma întrebam de ce stau la masa cu Tine. Si ai inceput sa vorbesti: ai vorbit acolo, la masa, despre dragoste si vindecarea inimii. Te-am ascultat putin. Dar nu stiu de ce inca ma impotriveam. Ai vorbit despre inimi rănite, despre păcat si despre nevoia de iertare. Am simtit o lacrimă pe obraz, dar nu mai stiu cand am inceput sa plâng pe ascuns. Ai vorbit asa de frumos despre iertare si despre o viata noua... In timp ce vorbeai, lumina Ta strălucea din ce in ce mai tare. Ceilalți de langa mine Te absorbeau din priviri si iti sorbeau cuvintele de pe buze. Eu nu mai puteam sa ma uit la Tine. Erai atât de strălucitor, plin de căldură si de dragoste, erai curat si eu... eu eram exact opusul. Când eram la masa cu Tine niste oameni ne-au privit. Au inceput sa rada si sa imi zică sa nu Te mai ascult, ca nu voi mai fi iertată. Oamenii astia m-au arătat cu degetul si spuneau in soaptă niste vorbe groaznice apoi radeau de Tine. Dar apoi ne-ai privit pe noi, cei care stăteam la masa, si ne-ai spus ca nu cei sănătoși si puternici au nevoie de Doctorul care vindeca inimi si suflete, ci oamenii care nu mai pot continua si care sunt zdrobiți de problemele vieții.
In timp ce vorbeai, eu Te ascultam pe deplin. Cuvintele Tale erau ca un balsam pus pe răni. Simteam ca nu mai am nicio problema. Si atunci m-am uitat la Tine. Tu deja ma priveai. Mi-ai zâmbit si eu am inceput sa plâng. Ai venit langa mine si m-ai luat in brate. Lacrimile nu se opreau. Eu plângeam, dar si El plângea cu mine. Mi-a spus: "Du-te fiica Mea, esti iertată". Am simtit cum poverile mele au dispărut, eram curata, iertată si cu noi orizonturi in viata. Când am plecat spre casa, ii vedeam pe toți in culori vii, aprinse. Cerul era senin, ca sticla.
Când m-am uitat spre masa, Tu inca erai acolo. Te uitai spre Cer si am auzit ce ai spus: " Multumesc, Tata, pentru ea, pentru ca e scoasă din lumea asta murdară. Stiu ca, prin ea, Îți vei proslavi Numele". Si apoi ai tacut, dar zambeai. Si zâmbetul ala a înflorit toți copacii si a facut ca Soarele sa strălucească mai puternic.
Când a stat Isus la masa, erai si tu acolo, imi aduc aminte...

4 comentarii:

  1. Ce frumoasă prezentare a iertării lui Isus! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, e minunat sa traiesti de mana cu Domnul Isus! Ca El nu-i nimeni sa te inteleaga, sa te iubeasca, sa te mangaie, sa te incurajeze sa continui drumul inceput cu El!

    RăspundețiȘtergere