miercuri, 20 aprilie 2016

Si cu inimile frante ce faceti ?

Am cules odată, de pe drum, niste inimi. Erau negre, prăfuite, crapate, fara viata. Am desfăcut un servetel si le-am
împachetat ca, in caz ca voi gasi persoanele cu găuri in piept, sa le dau inapoi.
Am cules odată, de pe drum, niste lacrimi. Străluceau ca margaritarele in noroi, mici bobițe ale suferinței. Am picurat peste inimile frante lacrimile si am mers mai departe.
Am cules odată, de pe drum, niste cuvinte. Erau aruncate, fara milă, in mijlocul drumului ars de soare. Când le-am luat de acolo, le-am băgat in buzunar, ca, atunci cand voi avea nevoie de ele, sa le dăruiesc cu drag.
Am cules odată, de pe drum, bucăți de inima. Aveau forme diferite si nu stiam ce sa fac cu ele. Ce sa fac cu niste inimi frante?  Nu pot umple golul pe deplin, dar tot le-am luat. Chiar daca vor ramane cicatrici, poate voi reusi măcar sa fac o inimă întreagă, din nou.
Am vazut, pe drum, niste oameni fara inimi care se jucau cu bucăți de inimi frante ale altor persoane. M-am oprit din mers si am tipat la ei: ce faceti cu inimile frante ?
Nu m-au auzit...

2 comentarii: