miercuri, 25 mai 2016

Iertarea

E ca o ploaie venita in momentul potrivit.
E ca un manunchi de raze ce te loveste fix in inima ranita.
Cand ierti, nu o faci pentru a se simti ceilalti mai bine. Da, e adevarat ca atunci cand cineva spune "Te iert", simti cum o povara ti s-a luat de pe suflet. Dar gandeste-te cat de liber se simte cel care iarta primul. Cel care a fost ranit sa ierte primul greseala.
Atunci cand ierti, iubesti si lumina lui Dumnezeu straluceste peste intreaga ta fiinta. Atunci cand ierti, se rup niste lanturi din inima si ea poate sa bata din nou cu putere. Daca vrei sa iubesti oamenii, nu te astepta ca totul sa fie roz: daca vrei sa iubesti oamenii, iti expui inima. O vei lasa sa fie ranita, franta, slabita. Nu poti sa iubesti fara inima.
Sa ierti atunci cand esti tarat pe jos de altii, asta inseamna sa iubesti. Sa ierti cand altora nu le pasa de tine, sa ierti atunci cand se spun minciuni pe la spatele tau, sa ierti cand altii te judeca pe nedrept: asta inseamna sa iubesti. Sa nu ai niciun gand rau in inima atunci cand ceilalti iti vor raul.
Iertarea aduce cu ea vindecare si curaj. Iertarea e ca un balsam pus pe suflet, ce il face sa straluceasca din nou. Iti aduce curajul te a te ridica si de a merge mai departe, crescand tot mai mult pe cale, in timp ce oamenii care te ranesc raman in spate. Ei nu pot inainta fara iubire.
Iertarea, cand vine din inima, urma pasilor tai ramane in vale, ca altii, cand vor veni din urma, sa nu se dea batuti.
Intr-o zi, o sa vezi de ce a trebuit sa treci prin anumite prapastii, dar daca Il ai pe Dumnezeu cu tine, toate vaile adanci au avut un rost: de a te modela in ceea ce esti astazi. Iarta si iubeste si la sfarsit iti vei primi cununa. :)

" Pacatele ei, (lui) care sunt multe, sunt iertate, caci a iubit mult. Dar cui i se iarta putin, iubeste putin." (Luca 7: 47)


vineri, 20 mai 2016

Lăsați oamenii sa fie oameni

Fiecare e frumos in felul lui. Altul e mai remarcat, altul nu. Dar toți sunt
frumosi. De ce Dumnezeu a facut pe unul mai atrăgător decat pe celalalt ? Nu stiu si nu cred ca o sa aflu vreodată. Dar cred ca Dumnezeu a dat fiecaruia o frantura din frumusețea Lui. Si e remarcata diferit. Dar tot frumusete e. Daca eram toți la fel, ne-am fi plictisit. Asta face tot farmecul: ca suntem unici si total diferiti. Problema apare atunci cand unii oameni forțează pe altii sa faca si sa gândească exact ca ei. Ei cred ca, daca fac nu stiu ce, toata lumea trebuie sa acționeze la fel. Nu accepta si alte idei, păreri, gânduri.
Fiecare om vede diferit lumea asta. Dar sunt altii care opresc imaginatia prin faptul ca obligă pe ceilalți sa vada la fel ca ei.
Nu mai pune limite nimănui. Lasa oamenii sa fie oameni. Unici. Frumosi. Vii. Daca stii pe cineva care merge desculț prin iarba si stii ca adora sa faca asta, nu-i mai opri fericirea spunandu-i ca sunt capuse si gândaci prin ea. Daca stii pe cineva care canta mereu si mereu, nu-i mai spune ca e enervant. Lasa-l sa se bucure, indiferent daca are voce sau nu. Daca stii pe cineva care visează cu ochii deschisi, nu-l opri spunandu-i ca tu esti realist si nu crezi ca se va întâmpla in felul lui diferit de a vedea lucrurile.
Nu pune temerile tale in mintea celorlalti. Lasa oamenii sa fie oameni. Iubitori. Fericiți. Cu gura pana la urechi, măcar pentru cateva clipe. Lasa oamenii sa fie oameni.

luni, 16 mai 2016

Pentru cei cu inima ranita

Hei, tu! Da, tu, cel care esti astazi suparat, nervos, obosit, (in)frant, cu siroaie de lacrimi pe obraji: TU esti curajos! Ai citit bine, esti curajos ! Sunt mandra de tine, nu stiu cine esti, dar faptul ca citesti
acum aceste randuri ma bucura. Ai avut o zi proasta, ai esuat de atatea ori, ai incercat sa dai cu pumnii in aer si te-ai lovit cu realitatea, in final. Ai realizat ca e urata, fara culori, fara melodie, plina de probleme la tot coltul. Esuezi in fiecare zi, incerci sa faci binele si iti iese raul, incerci sa iubesti si te trezesti privind pe cineva cu ura, incerci sa te ridici dar sunt altii care te darama. Esti obosit si nu mai vrei nimic, pur si simplu vrei sa inchizi pentru cateva clipe ochii si sa nu mai auzi de nimeni si de nimic. In fiecare zi te gandesti ca nu faci nimic bine sau poate ti-e frica de ziua de maine sau poate trecutul te condamna si striga dupa tine.
Dar stii ce? Nu poti trai toata viata asa! E adevarat, sunt zile cand te simti praf, neapreciat, nefolositor dar esti total opusul ! Zilele trecute am trecut printr-o stare deloc buna pentru ca mereu ma uitam la slabiciunile mele si nu faceam decat sa hranesc gandurile rele. Dar stiu ca am un Dumnezeu care ma intelege si ma asculta indiferent de situatie, ma ridica si imi da iar speranta. Poate ca nu toti te admira, dar gandeste-te ca ai o familie care te sustine si care te iubeste. Ai prieteni langa tine care te incurajeaza sa mergi mai departe. Daca nu ai pe nimeni, Il ai pe Dumnezeu care te iubeste si doreste sa iti ia povara de pe suflet. Asa ca, sus capul! Nu-i asa ca e mai frumos si mai usor cand privesti cerul?
Poate ca uneori schimbarea trebuie sa o faci tu, nu altii. Poate tu trebuie sa pui piciorul in prag si sa spui " Bine, am sa o fac si pe asta ". Daca ai o dorinta in inima si simti ca trebuie sa actionezi intr-un fel, sunt sigura ca vei gasi o solutie. Iti trebuie curaj :) O sa te lovesti de " daca" si " de ce"-uri cu gramada, o sa te gandesti daca e bine ce faci, dar daca nu incerci, de unde stii ca nu vei reusi? De ce sa traiesti toata viata cu ideea ca nu ai avut curaj
Schimba-ti ideea de a gandi si sa stii ca sunt mandra de tine ! Incerci, si asta e bine. Cazi, te ridici si incerci iar ! O sa vezi ca vei reusi. Curajul inseamna sa te ridici cand nimeni nu vrea sa te vada crescand. Curajul inseamna sa plangi. Curajul inseamna sa lupti, stiind ca vei fi ranit. Curajul inseamna sa iubesti ce este de neiubit. Cicatricile arata cat de mult te straduiesti in viata.
Esti pretios si asa vei fi mereu! Curaj, draga inima!

" Fiti tari si imbarbatati-va inima..." Psalmul 31:24

P.S: daca treci printr-o perioada mai urata si vrei sa te descarci cuiva, imi poti lasa un mesaj pe mail sau pe facebook:)

marți, 10 mai 2016

Punct, dar nu vad capatul

Doamne,
Inima bate, dar pentru ce bate ? De ce simt ca nu sunt buna de nimic ? De ce esuez ? De ce trebuie sa
gresesc de atatea ori ? Doamne, stii, eu nu ma simt prea bine. Parca nu mai vad nimic. Nici luminita de la capat. Nici credinta. Nici nimic. Ma rog si parca nu se intampla nimic. Ma uit pe cer si astept sa se intample ceva. Sa cada o stea. Dar stelele cazatoare mor. Si Tu nu esti mort. Tu vezi si stelele care ard o singura data tare si vezi si stelele care sunt niste licariri, de abia daca le vezi, dar sclipesc vesnic.
Astept sa-mi arati ceva, sa-mi soptesti un refren dintr-un cantec, sa alungi frigul din aceasta primavara, dar e liniste deplina. Imi spui sa am credinta. Dar ce se intampla cand nu mai pot ? Noaptea plang si dimineata ma ridic, alung visele, strang pumnii si privesc in sus si incerc iar. Dar seara iar nu mai am putere. Pur si simplu ma prabusesc. Imi spui sa astept. Ca vei lucra in curand. Dar, stii, astept si astept si astept. Vad ca altii de langa mine primesc raspunsuri si pleaca inaintea mea, mai departe, facandu-mi cu mana si spunandu-mi ca e frumos acum. Dar eu tot pe aceeasi banca sunt. Si ma ascund. Nu as vrea sa ma vada cineva.
Doamne Tata, ma vad incapabila. Nu mai pot lupta. Dar acum e seara. Poate maine de dimineata imi voi sterge lacrimile, voi privi cerul si voi lupta din nou. Voi astepta niste vorbe de la Tine. Ca eu nu stiu ce sa mai zic. Punct, dar nu stiu cand va fi de la capat.

vineri, 6 mai 2016

Daca vor sa plece, lasa-i

Nu te chinui sa înțelegi. Asa a fost sa fie. Oamenii vin si pleaca. Nici nu stii cand
sau de ce. Dar asa a trebuit sa se intample. Au intrat in viata ta anumite persoane pe care le considerai mica ta familie. Prieteni pe care te poți baza. Apoi, pe nesimțite, nu a mai fost ca inainte. Nu te mai vroiau in grup. Nici in viata lor. Dar asa a fost sa fie. E greu sa te uiti la cineva la care tineai, apoi sa le dai drumul sa zboare din inima ta. E greu, mai ales ca ai împărțit totul cu ei, toate bucuriile si lacrimile. Si apoi, stop. S-a rupt ceva. E greu sa renunți la anumite persoane cand amintirile te urmăresc peste tot. Dar asa a fost sa fie.
E greu sa renunți. E si mai greu sa vezi cum "prietenii" tai renunta asa de usor la tine, dar tu ai dat tot ce ai putut ca sa nu-i ranesti vreodata. Stiu cum e. Dar, ti-am spus, asa a fost sa fie.
Daca vezi ca oamenii te dau la o parte ca pe o cârpă, daca vezi ca nu te mai vor, renunta. Nu încerca sa lipesti inimile frante in timp ce a ta e crăpată de-a binelea. Iubeste-i in continuare, dar te rog, nu-ti mai obosi sufletul. Stiu, e greu sa renunți la ce iubesti, dar invata sa lasi, sa lasi sa plece, sa lasi sa se cicatrizeze rana. Pentru ca prezența anumitor persoane în viata ta au lăsat niste urme. Si da, nu se pot sterge, dar nu trebuie să înveți sa trăiesti cu amaraciunile trecutului. Invata sa laşi. Lasa sa curgă ca un râu tot ce a fost rău. Nu-ti zic sa uiți, dar iti zic sa nu urasti. Nu le dori răul.
Mai ai multe lectii de invatat in viata. Dar invata in timp ce zambesti, chiar si printre lacrimi. O sa vezi si curcubeul cat de curând. :). Invata in timp ce altii te darama, nu-i forta sa stea cu tine. Tu mergi mai departe si o sa găsesti persoanele potrivite cu care sa râzi si sa plângi, sa canti si sa povestesti pana la sfarsitul lumii si dincolo de ea.

miercuri, 4 mai 2016

Buna, ma mai cunosti ?

Buna. Doar strainii isi spun " buna ". Cei care se cunosc zambesc, rad, fac cu mana. Dar noi ne
spunem " buna ". Te privesc in ochi, pe tine omule. Sunt reci si goi. Uscati, fara lacrimi, fara culoare, fara viata. Fata ta este crapata, fruntea incruntata mereu. Nimic nu te mai multumeste. Soarele nu-ti mai poate topi gheata de pe chip, lumina nu mai intra in inima. Cand treci pe langa mine, bate vantul cu putere, darama trecatorii, le spulbera gandurile. Nu te mai uiti si in jurul tau, nu mai iubesti. Furi visele, stingi focul, pasiunea, stergi frumosul. Esti transparent, dar eu te vad. Tu, nimic. Nu-ti mai ridici ochii spre mine. Pana si pasarile se opresc din cantat. Ce se intampla cu tine ? Unde iti sunt cuvintele ? Unde iti sunt versurile ? Unde e paleta de culori ? Unde e foaia aia alba pe care scriai mereu credinta si speranta, credinta si speranta pana iti obosea mana ? Unde e rasul ala molipsitor ? Unde sunt mainile care ajutau si ridicau ? Unde sunt mainile care rupeau frunze si flori si le aruncau pe toate in aer ? Unde iti este inima ? Nici macar nu ai realizat ca eu lipsesc. Ca ti-a picat ceva. Ca nu mai esti complet. Te-am strigat. Te-ai intors. Mi-ai zambit, dar ai zis ca nu mai ai nevoie de mine. Cu mine, erai prea sensibil. Prea frumos. Erai viu. Acum mergi, dar esti mort. Dormi, dar tot obosit esti. Pentru ca nu ma mai ai. Dar daca te razgandesti, sunt aici. Te astept in locul unde m-ai pierdut. Si cand ma vei primi iar, sa-L primesti si pe Dumnezeu. Ca sa nu murim amandoi pentru totdeauna.
           
Cu drag, sufletul tau.

Meloman pentru o zi: Love & The Outcome- City of God