miercuri, 26 octombrie 2016

Bucuria din inima mea

Las totul sa treaca pe langa mine. Indiferent ce. Dar voi avea grija sa culeg lucrurile frumoase, iar pe cele urate le voi scrie pe o bucata de hartie apoi o voi pune in buzunar. Nu as vrea sa uit momentele care m-au facut ce sunt acum, chiar daca doare atat de tare. De aceea, voi mai citi din cand in cand acea hartiuta, nu ca sa ma ranesc din nou, ci pentru a vedea cum a stralucit iubirea lui Dumnezeu in acele momente.
" Tu-mi dai mai multa bucurie in inima mea, decat au ei...". Frumos, nu ? Tu imi daruiesti bucuria cu mana larga. Iarta-ma ca de multe ori am refuzat binecuvantarea aceasta, jucandu-ma in noroiul din jurul meu. Tu imi dai bucuria aceea simpla si, in acelasi timp, bogata. O bucurie care iubeste, spera si leaga rani. O bucurie care da viata acolo unde altii sunt daramati.
As vrea sa ma bucur de viata. Ce rost are sa fiu suparata si nerabdatoare ? De ce nu as lasa in urma mea culori si lumina ?
Da, Tata. Acum am inteles putin bucuria Ta. Dar as vrea mai mult si stiu ca nu Te superi daca Iti cer sa imi descoperi bucuria Ta in fiecare zi. Ah, si as mai vrea ca lumina Ta sa fie peste chipul meu. Nu umbrele de indoiala, nu noptile nedormite, ci lumina Ta, cerul Tau pe chipul meu.
 Las totul sa treaca pe langa mine. Dar voi avea grija sa culeg lucrurile frumoase, iar pe cele urate le voi scrie pe o bucata de hartie...

Meloman pentru o zi: The Berci Sisters- Hungry & Thirsty




vineri, 21 octombrie 2016

Toamna sufletului meu

A ajuns si toamna. Anotimpul meu preferat, anotimpul in care totul mi se pare atat de frumos si de calm, anotimpul acceptarii, anotimpul care imi spune ca, la un moment dat, exista o pauza, ca mai tarziu, sa renasti cu noi puteri.
Doamne, de data asta toamna m-a gasit confuza si obosita. Nu m-a luat pe nepregatite, stiam ca va veni incet apoi brusc isi va revarsa toata amaraciunea, acoperind fiecare coltisor cu frig si ceata. Doar ca, acum e mult prea multa ceata si  nu vad. Incerc si lupt si cad, ma ridic, cad, ma ridic dar lupta a devenit prea puternica. Nu mai am putere. Norii sunt asa de josi si grei, parca vor sa ma ia pe sus. Of, si de m-ar lua si m-ar duce la Tine, Doamne ! Uneori ploua si nu stiu unde. Lacrimile s-au amestecat cu picaturile si se scurg incet, in mine. Inima e ca un burete si da, accept tot pentru ca asa sunt eu. Accept toate vijeliile, crezand ca pot face fata curajoasa, dar de multe ori m-am avantat in furtuna fara Tine.
Draga mea toamna, spune-mi ce vrei sa ma inveti acum ? Unde ma va duce vantul tau taios ? Unde voi ateriza ? Iarta-ma ca te-am primit cu o imbratisare rece si cu un zambet prefacut dar acum te rog sa lasi ploaia ta rece peste mine, sa-mi treazeasca inima la viata.
Doamne, stiu ca esti langa mine, dar totusi nu Te simt. Stiu ca vrei sa am credinta, dar stii de cate ori mi-a fost spulberata de unii si de altii. Au crezut ca sunt tare dar numai Tu ma stii. Am incercat sa rezist loviturilor, iubindu-i dar ei au profitat. Si stiu ca Tu ai vazut asta.
Toamna, te primesc cu drag in suflet, dar si cu teama. Ai grija, te rog.

duminică, 9 octombrie 2016

Lumina de sub obroc

Cred ca toti am fost macar o data o lumina sub obroc. Sa nu ne vada X, sa nu se holbeze Y. Ce o sa spuna daca ma vad diferit ? O sa creada ca sunt nebun, nu o sa mai vorbeasca nimeni cu mine, o sa fiu marginalizat. Asa ca ne pitim. In timpul saptamanii ascundem bine lumina in intunericul din noi si incercam sa fim si ca Dumnezeu, si ca lumea. Cand mai e cate o gluma murdara, radem si noi putin asa, sa nu spuna cineva ca suntem incuiati la minte. Cand mai e cate o rautate, ne unim si noi in vorbele rostite cu venin, scuipand fiecare cuvant ca pe-un blestem. Apoi ne asezam iar in banca noastra si spunem " Asa-i trebuie ! Mai rau sa i se intample ! Daca a ales sa faca asta, merita pedeapsa !". Din cand in cand, mai lasam ochii sa fuga pe unde nu trebuie, lasam urechile sa asculte ultimele barfe de la TV, sa nu cumva sa nu fim informati. Dar in momentele acelea, constiinta te mustra. Si asa de tare te durea ce faceai, dar cand vedeai cat de bine o duc ceilalti, reduceai la tacere Acea voce. Ti-era frica sa-L arati pe Isus. Pentru ca stii ca El e diferit. Este Lumina, nu intuneric. Si uneori renuntam la a fi ca El doar pentru ca lumea ne respinge. Si asa ne acoperim. In schimb, cand vine duminca, asa de tare stralucim si cantam cu atata pasiune si suntem asa de devotati.
De ce trebuie sa ne ascundem ? De ce trebuie sa strige dupa noi Dumnezeu ca in ziua cand era Adam in gradina Edenului " Adame, Adame, unde esti ? " Lumina ascunsa nu foloseste la nimic. Ofera lumina, caldura si viata ? Nu. Oferim minciuni despre noi. Cand suntem cu lumea, suntem ca ei. Cand suntem cu cei credinciosi, suntem ca ei sau, cel putin incercam sa fim ca ei macar o singura zi de duminica.
Alege sa fii o lumina mereu. Bineinteles ca vei cunoaste respingerea, durerea dar toate acestea nu vor conta deloc atunci cand tu vei experimenta bucuria lui Dumnezeu ce se revarsa in tine. Courage, dear heart !

miercuri, 5 octombrie 2016

Pace

Toti spunem ca avem pace. Nu vedem nicio racheta, niciun tanc si nu vedem gloantele. In schimb, bombele cad in inimile noastre si moartea face ravagii printre cei ce par vii.
E pace, dar nu in inima. E liniste, dar nu si in noi. Sunt multe intrebari, framantari si necazuri. In inima sunt multe ganduri rele, murdare, cuvinte ce zac fara putere, vorbe ce le-am pastrat in noi, facand rani ori de cate ori iti aduci aminte de ele. Sunt priviri taioase, pofticioase, obosite. Sunt fapte ce le regretam. In noi este o eterna agitatie si framantare pentru nimic. Dar spunem ca e pace. Ironic, nu ?
Spunem ca e pace cand barbatii isi bat sotiile. E pace cand nu ai curajul sa infrunti curajos raul ce iti sta in fata. E pace cand toata lumea te reduce la tacere.
Se spune ca e liniste. Dar multimea gandurilor face un asa vajait, incat trebuie sa-ti pui mainile la urechi. Bataile fricoase ale inimii fac si ele un zgomot asurzitor.
Dar, asa e pacea. Pacea pe care o da lumea.

Meloman pentru o zi: All Delighted People- Coming Home