luni, 30 ianuarie 2017

Cat o mare

Astăzi, un dor cat o mare m-a cuprins.
Un amestec de fericire si tristețe. O briza, o amintire: de atat am nevoie. M-am trezit la realitate zâmbind. Eram in statie, asteptând, dar nu mai stiu ce asteptam. Un cuvant, un semn, o rază. Dar oamenii ma împingeau si eu nu puteam face nimic. Unii se uitau la mine urat, altii imi spuneau sa ma dau la o parte, dar eu nu ma puteam misca. Atata agitatie in jurul meu. Oamenii aluneca pe strada, eu nu stiu cum am reusit sa stau in picioare.
Un dor cat o mare. Valurile se sparg de inima mea si eu astept. Am putut, sa stii, am putut sa fiu calma. Dar uneori, se intampla sa iti aduci aminte si sa zambesti. Se intampla, asta e. Nu pot opri asta, indiferent de cat imi doresc.
Sa stii ca mi-am adus aminte si de tine. Uneori azi si uneori maine.

4 comentarii: