vineri, 6 ianuarie 2017

Zăpadă in inimi

Si ce frumos ninge... Si e vânt si frig si
totul e aproape alb. Se mai vede cate o culoare din oras. E liniste, dar Îl aud pe Dumnezeu.
Ma dau jos din lumea mea si ma alătur fulgilor de zăpadă. Ei vin pe mine, parca au venit la o strigare, toti reci, mici, dar ma spală de tot ce e cenusiu. Bate vântul si imi intra in ochi, dar nu imi pasă! Lasă, Doamne si zăpadă in inimi, sa fie alb si curat, chiar daca e frig. Sunt unii care merg cu mine doar cand e frumos afara, dar cand e ger si gheata putini mai raman.
Lasa, Doamne zăpada peste fețe, peste mâini si peste suflete! Sa bată vântul tare si sa fie frig! Sa Te aud in viscol atunci cand ma strigi.  Când asterni cu mana Ta zapada si peste cei rai si peste cei buni, adu-ti aminte si de un suflet muribund. Da-i cu un bulgăre in fata, ca sa se trezească!

3 comentarii:

  1. Ninge... ninge usor peste noi Cu puf de aripi de inger ocrotitor, Acopera Doamne pamantul si iarta,pe cei ce raman impasibili si reci, ninge cu iertare,iar noi învatam sub aripi ocrotitoare, sa radem sa plange ... pentru o raza de soare!

    Draga M, sa ai o zi de iarna minunata! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Frumos ai scris...zapada chiar e curata, mereu. Alaba si stralucitoare...

    RăspundețiȘtergere