vineri, 7 aprilie 2017

Fantome

Merg, rătăcind. As vrea sa incetinesc pe
toata lumea, sa nu mai fie atata graba, sa nu mai fuga timpul. As vrea să pot privi oamenii in ochi si sa le spun o poveste, apoi sa plec. Dar, oricum nimeni nu se opreste sa ma asculte. Si nimeni nu ma opreste sa nu plec. Asa ca, hai mai departe. Vad ceață in jurul meu si as vrea sa privesc lumina, dar deocamdata merg cu ochii închisi. Sunt singura in mijlocul mulțimii. Imi dau dupa ureche o suvita ce sta libera. Ma opresc si ma uit in jurul meu, parca oamenii sunt niste fantome. Trec unii prin altii, iau ce au nevoie de la fiecare, apoi zboară un zbor cu aripi frante. Cu ochi in lacrimi. Cu inimi goale si guri închise, neavând curajul sa rostească acele cuvinte. Am un zâmbet ascuns acum. Nu as vrea sa iti apas fiinta cu ce am scris acum, asa ca te rog sa ma ierti. Uneori, asa sunt eu. Dar hai. Poate in timp ce ne plimbam, imi vei canta o taină pana cand se face dimineata.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu