vineri, 2 iunie 2017

Pentru cei care se lupta cu anxietatea si cu depresia

Te inteleg. Crede-ma ca te inteleg si stiu prin ce treci. Te trezesti de dimineata, fara sa stii pentru ce ai deschis ochii sau te intrebi cum de iti mai bate inima dupa atatea lupte duse in mintea ta in timpul noptii. Te trezesti si pur si simplu nu ai putere sa te dai jos, nu ai putere sa te misti si nici nu vrei, oricum. Totul in jurul tau e negru. Sunt zile in care nu ai putere sa te piepteni, sunt zile cand nu ai putere sa mananci sau sa te schimbi de pijamale, sa deschizi geamul sau sa faci ordine in camera pentru ca ai aruncat totul in jurul tau, nepasandu-ti de cum arata totul. Nu ai putere, in unele zile, nici sa faci baie si te ingrozeste gandul sa iesi din casa. In mintea ta rasuna numai o singura melodie: "Esti un esec. Faci umbra pamantului degeaba, nu te vei ridica in veci din groapa asta". Si crezi fiecare cuvant. Atunci cand trebuie sa iesi din casa, nu stii pe ce mergi, carand povara gandurilor care nu te lasa in pace. Pui mainile in urechi, le acoperi, dar rasuna si mai tare toate acele voci, rasuna si mai tare amintirile. Incepi sa mergi din ce in ce mai repede pe strada, cu privirea goala, zambind cand si cand celor cunoscuti, dar Doamne, nimeni nu stie ce furtuni se dau in tine. Poti rade, poti sa te prefaci ca esti bine, dar cand esti singur, cand inchizi usa dupa tine in casa, totul apare din nou, tot intunericul se agata bine de tine si te taraste pana plangi si suspini si tipi si ai vrea ca totul sa se termine, intr-un fel sau altul. Te lovesti, te privesti in oglinda si ai vrea sa stergi, sa spargi imaginea din fata ta, ochii rosii si incercanati, buzele care s-au arcuit in jos de la atata plans, mainile care tremura si demonii care danseaza in mintea ta, aruncand cuvintele acelea. Mereu ti-a fost frica sa vorbesti cu cineva despre asta. Cand deschizi gura ca sa rostesti niste cuvinte, tragi aer adanc in piept si tremuri, te gandesti cum sa spui si cu ce sa incepi, te gandesti ca poate nu e bine sa vorbesti, dar parca nu e bine nici sa taci, asa ca mai bine nu mai zici nimic, ascundantu-te in cochilia ta. Mereu privesti spre persoanele care nu sunt ca tine, carora nu le e greu sa se exprime, sa vorbeasca, sa sustina un examen oral, sa sune pe cineva la telefon, fara sa-i tremure vocea si sa transpire din cauza fricii, ai vrea sa poti sa te ridici de pe scaun, intr-un restaurant spre exemplu, sa te duci sa comanzi ceva, fara sa te gandesti oare ce gandesc ceilalti din jurul tau despre tine. Crezi mereu ca ceilalti rad de tine, isi bat joc si iti spun ca esti prea tacut, prea retras, prea ingandurat. Daca ar stii ce lupte duci...
Dragul meu, vreau sa iti spun ca stiu perfect ce inseamna toate acestea si lista e mult mai lunga. Dar vreau sa iti spun ca fiecare pas marunt facut azi inspre bine, este o mare victorie. Poate ai reusit sa iti faci, dupa mult timp, patul. Poate ai reusit sa iesi din casa si sa te plimbi putin de tot. Poate ai reusit sa vorbesti in fata cuiva, poate ai reusit sa te uiti in ochii cuiva, poate ai reusit sa iti faci un sendvis si te-ai simtit bine ca ai reusit. Vreau sa iti spun ca sunt mandra tine! Ai reusit, dragul meu, ai reusit! Iti cunosc foarte bine luptele de la nivelul mintii, stiu cum e sa te lasi prada tuturor gandurilor, sa nu gasesti o cale de iesire, sa vrei sa mori. Dar stii ceva? Esti puternic si te aplaud (nu numai eu, ci chiar si Dumnezeu) ca ai reusit sa iesi putin din lumea ta si sa biruiesti un lucru aparent marunt din viata ta, dar de o foarte mare insemnatate pentru tine. Stiu ca vorbele sunt de prisos, indiferent de cat de buni sunt oamenii si iti spun ca ai atatea motive sa fii bine, ca nu e chiar asa, ca se va rezolva cumva, stiu ca nu iei seama la cuvinte, pe o ureche iti intra si pe alta iti iese, pentru ca stii ca nu prin vorbe vei scapa, ci prin iubire si rabdare, multa multa rabdare. Stiu ca uneori simti ca parca nici nu ai mai vrea sa iesi din asta, ci te-ai obisnuit, facand parte din tine. Dar daca ai incerca putin cate putin, sa iti educi mintea, vei reusi. Stiu ca nu te poti ruga, asa ca am sa o fac eu pentru tine. Te rog, ridica-ti, daca ai putere, doar putin privirea din pamant si priveste Soarele care apune. Stiu ca anunta noaptea, iar noaptea e groaznica pentru tine, avand insomnii de mult timp. Dar in noapte stralucesc stelele, asa cum o poti face si tu, incercand sa faci ceva care iti e greu, dar stii ca te ajuta sa iesi din groapa. Dumnezeu vrea asa de mult sa te ajute si te iubeste enorm. Daca vrei, atunci cand simti ca gandurile apar si totul incepe sa se invarta cu tine si nu rezisti, spune-I lui Dumnezeu ca vin luptele si nu ai putere sa le faci fata, dar El are putere sa alunge noaptea din tine! Esti iubit, dragul meu si inca o data iti spun, fiecare pas mic inseamna victorie. Asa ca, sarbatoreste! Ai reusit sa treci si de aceasta zi. Va fi bine, in curand.

2 comentarii:

  1. Descrierea suna ca o forma de posesie demonica si chiar este un atac al Infernului ce poate fi prevenit sau indepartat prin rugaciune la prima ora...:)
    Apoi prin respectarea Poruncilor, cele 10 care sunt identice si in Orient, faimoasele Yama si Niyama... Eu am cateva articole si etichete pe tema asta si vei intelege perfect de acolo...
    Una dintre ele spune sa cultivi Multumirea de Sine... Adica Dumnezeu iti porunceste sa cultivi starile de bine permanent... Sa fi in iubire constant... Interesant, nu? :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Accepta viata asa cum este ea!
    Invata sa astepti! Chiar de este una dintre cele mai grele incercari.

    RăspundețiȘtergere