marți, 11 iulie 2017

Amalgam de cuvinte

Sunt furtuni care nu se vad, dar se simt, cu soarele sus pe cer, in plina zi. Sunt ploi care bat mereu, cu geamurile larg deschise de la caldura. Sunt lacrimi care se ascund in spatele zambetelor senine, dorind sa fie topite, inghitite de cate un pas facut pe drum. Sunt vise pitite de aripi frante, pene smulse si purtate de altii. Vise care vor sa fie inaltate si purtate departe.
Pun mana pe tot ce imi pare stricat si frumos, demolat si misterios. De mica am obiceiul asta si se pare ca nici acum nu am scapat de el. Imi place sa pun mana, sa simt, sa imi imaginez oare cum a fost. Cred ca asa e si in inima. O multime de povesti tragice si frumoase. O multime de castele demolate si reconstruite de o culoare, un sunet, o idee, un dor. O multime de perle si ghimpi, de desene colorate frumos si foi rupte si facute ghem, la gunoi. O multime de cuvinte nespuse, de rugaciuni nerostite, de dureri neintelese.
Daca pui mana pe inima ta, ce ai simti? Asprime? Duritate? Cum arata ea? In exterior cu soare si in interior cu nori? Simti ceva stricat? Ceva faramitat? Parca nu mai poate sa bata, iar secundarul se opreste cumva in loc. 
Oh, si parca pierzi controlul, parca nu mai exista nicio portita de scapare, nimeni nu vede si nu aude strigatul tau mut. Esti in vale si in vale totul e uscat. Totul e un desert in plina vijelie, iar inima ta e ingropata in nisip. Dar stiu ca daca il lasi pe Dumnezeu sa puna mana pe inima ta, nu va mai fi faramitata. Iar din desert stiu ca vor creste florile cele mai rare. Stiu ca totul se darama in jurul tau si incerci sa pui iar mana, incerci sa aranjezi caramizile care nu mai vor sa stea, incerci sa aduni ce a mai ramas intreg din tine. Dar trebuie sa inveti sa nu mai detii controlul, ci lasa-te in mana lui Dumnezeu. Vezi ce poate construi El. Nu iti face Turnul Babel, daca El vrea sa iti faca o arca. 
Ceva frumos va iesi pana la urma. Trebuie doar sa pui mana si sa simti. Atat.
Sper ca intelegi ceva din ce am scris, este un amalgam de stari in acest moment.

Un comentariu:

  1. Viata se poate descrie in pete de culoare...cand esti tanar alegi culorile intunecate, crezand ca ai puterea sa schimbi ceva. Dar dupa ce trece timpul vezi, ca de fapt, viata are si culori deschise, frumoase. Vezi ca puteai ocoli locurile intunecate. Dar, oare, mai vedeai frumusetea adevaratelor culori?
    In viata sunt furtuni si ploi. Dar dupa ploaie apare curcubeul.
    Dumnezeu ofera adevarata frumusete dupa ce treci greul. Pentru ca atunci ai nevoie.

    Am inteles perfect! :) :-*

    RăspundețiȘtergere