luni, 21 august 2017

Cele mai importante lucruri

Am stat putin retrasa in ultimul timp.
Am vrut sa fac liniste in mine, sa vad un drum, unul care se afla tot in ceata. Am vrut sa vad ce a picat din inima si ce a adunat. Nu am mai scris in caiete, nici pe blog, nu am mai scris nicaieri, dar in sufletul meu se strangeau randuri si cuvinte.
Am realizat ca noua ne este teama sa vorbim, sa stam fata in fata si sa spunem ce avem pe inima. Stii, cuvintele nerostite ingreuneaza inima. Daca simti ca trebuie sa spui ceva, de ce stai pe loc? Daca e ceva de pierdut, aceea este sansa ta de a vedea ce s-ar intampla "daca..."
Ne este teama sa privim oamenii in ochi, sa cautam o luminita in ei. Ne este teama ca vom gasi intuneric si priviri de piatra, dar poate totul este in mintea noastra. Poate este nevoie de lumina ta intr-o inima franta. Pana la urma, toti avem inimi facute bucati, doar ca in unele se afla lumina si flori si viata. In unele inimi este Dumnezeu.
Ne este teama sa radem si sa ne aratam zambetul. Ne privim fix, fara sa ne dam seama ce purtam in noi, un chip de lut fara expresii. Oare daca am zambi, nu am insenina putin o persoana?
Ne este teama sa imbratisam, sa dansam de fericire, sa iubim. Avem mintea plina de prejudecati si frici. Daca nu va fi bine? Daca gresesc, facand acest pas? Daca imi va frange inima? Daca vor rade de mine? 
Am inteles ca cele mai importante lucruri nu se vad, ci se simt. Cele mai frumoase lucruri apar atunci cand deschidem inima, impreuna cu ochii. Cand rasare soarele si simtim caldura lui. Da' chiar: cum ar fi fost sa nu mai rasara soarele, din teama ca ar arde prea tare? Sau poate ca i-ar fi fost teama de nori? Si totusi, el e sus pe cer in fiecare dimineata, stralucind cu putere, indiferent de zi. 
Cele mai frumoase lucruri apar atunci cand nu ne vom mai deschide la orice ploaie umbrela, mergand prin ea, razand. Cand vei iubi liber, tot ce te inconjoara. Cand vei ierta si vei oferi buchete de flori din inima. Cele mai importante lucruri nu sunt lucruri. Sunt pasi pe care nu ii facem, cuvinte pe care nu le spunem, vise pe care nu le implinim. Ce te costa sa faci toate acestea? Ce te costă sa fii om?
Eu am sa incerc sa imi înving temerile. Poate voi primi răspunsuri negative, poate ma vor durea anumite alegeri. Dar măcar stiu ca mi-am trăit viața, fara sa ma intreb "oare cum ar fi fost DACĂ". Am sa iubesc până la sfarsitul vietii si dincolo de ea tot ce e frumos si plin de Cer. Vreau amintiri frumoase, lacrimi prin care pot mângâia pe altii. Vreau sa închid ochii cu gândul că s-s meritat totul.

3 comentarii:

  1. Chiar printr-o situație de genul acesta trec zilele acestea. Mi-e teamă și nu știu ce să fac, și în același timp nu vreau să regret după aceea că n-am făcut nimic...

    RăspundețiȘtergere
  2. Ne este teama de noi înşine. Ne este teama de ce simtim. Fugim de iubire, de sentimente, de tot ce ne încarcă pozitiv. Pentru că a pătrunde în această lume înseamnă să pătrundem înlăuntrul nostru, să ne înțelegem adevărata condiție, să trăim situații psihice și spirituale aparte, în care fiecare să-și întâlnească, reflectat ca într-o oglindă, propriul eu, în care omul trăiește experiența limitei și își ”încearcă”, își sporește cunoașterea de sine.
    Stim sa iubim? Cum o facem dacă stim?
    Iubirea este risc. Riscul de a te pierde în celălalt fără să te mai regăsești, riscul de a te opri, dar e si posibilitatea de a te adânci în celălalt și a ști să te regăseşti, împreună, mai plin de viață.
    Iubirea este descoperire.
    Iubirea este adevăr.
    Iubirea este proiect.
    Iubirea este alegere.
    Iubirea este demnitate.
    Iubirea înseamnă a da sens.
    Iubirea este cunoaștere.
    În noi, în noi toți, există posibilitatea de a evolua, capacitatea de a iubi.Pentru asta am fost creați Aceasta este menirea noastră.
    Să nu ne gândim, așadar, că fericirea în dragoste sau înțelepciunea sunt daruri venite cine știe de unde și că ajung doar la cei norocoși.Ci să fim atenți.
    Nu putem să iubim dacă nu am început un proces de evoluție. Aceasta este cheia, cifra magică pentru a putea înainta, cu pași mici, dar singuri, pe drumul iubirii. Iubeste şi atât!
    Dumnezeu se ocupa de restul.

    RăspundețiȘtergere