vineri, 11 august 2017

La vremea ta

Uneori, ai senzatia ca ceea ce faci nu e destul sau nimeni nu te observa. Incepi sa privesti la altii, la
munca lor si observi cum sunt aplaudati, primind laude, iar tu te zbati, incercand sa dai tot ce ai mai bun din tine, dar tu esti in umbra. Tu nu esti ca ei. Nu-i asa ca acesta este primul gand care iti apare in minte?
Comparatia.
Comparatia iti fura bucuria.
"El este ca un pom sadit langa un izvor de apa, care isi da rodul la vremea lui...".
Daca privesti mereu in curtea vecinului, nu vei fi niciodata bucuros de ceea ce faci. Tu trebuie sa cresti, iar asta nu se va intampla daca te hranesti mereu cu roadele altora. Cred ca viața e cu adevarat frumoasă atunci cand esti multumit. Când nu mai privesti in curtea vecinului, privindu-i iarba verde. Când din putin faci o mare comoară, pe care nu o ascunzi de ceilalți, dar in inima ta e bine îngropată. Cred ca asta e fericirea si mereu am crezut ca se afla undeva departe si oboseam alergând dupa ea, mai intrebam pe unul-altul daca stie drumul si am rătăcit, dorind sa am ce au ei.
Nu privi la ceilalti. Munca ta e doar a ta. Ce ti-a fost dat sa faci, doar tu poti face. In momentul in care vei multumi pentru darul primit si in momentul in care vei lucra cu bucurie, nu pentru competitie, atunci vei face roade la vremea ta. Pana atunci, nu te astepta ca Dumnezeu sa iti daruiasca mai mult daca tu nu pretuiesti daruirea unui pahar cu apa unui copil.
Un copac nu priveste la altii cum fac roade si nici nu se plange. El creste in liniste, fara aplauze, batut de ploi si furtuni, crescand in arsita zilei, iar la momentul potrivit, nu cand vrea el, face roade cu care bucura pe multi.
Tu lucreaza cu toata inima, fara sa renunti, arunca samanta, arunca lumina si dragostea, foloseste ce ti-a fost daruit, nu ingropa talantul, doar pentru ca X si Y au mai multe aprecieri. Dumnezeu iti rasplateste, chiar daca omul nu vede. Daca ai atins o singura inima, asta e de ajuns. O inima ai schimbat. La vremea ta, vei da roade si multi se vor bucura de tine. Am inteles ca totul sta in puterea mea de a alege sa vad grăuntele de bine din tonele de rău. Sa pot sa ma bucur de mine, de Cer, de toti si sa dau tot ce am mai bun din mine. Ah, si sa nu uit sa zâmbesc cu adevarat, cu toata inima. Sa fac buchete din bucurie si mulțumire si sa dăruiesc tuturor, in fiecare zi.

2 comentarii: