miercuri, 9 august 2017

Melodii

Sunt atâtea melodii în fiecare persoană, dar cine să le cânte? Ne e teamă să lăsăm simfoniile să iasă din inimă, păstrând gamele în mintea noastră. Ne e teamă să ne exprimăm. Ce va zice unul? Ce va spune celălalt?  În fiecare persoană sunt anumite note, unele mai joase, pline de taine, de uşi care vor să fie deschise,
de nopți nepătrunse, care vor să fie înțelese, de suflete pitite şi colorate de câte un dor. Mai sunt note înalte, care te poartă pe culmi, fugind după soare, cu flori în inimi, desenand cu creta în urma ta.
Mai sunt melodii care vor să fie ascultate şi ai încercat să le canti, dar nimeni nu a băgat de seamă ce poveşti ascunzi. Alții, în schimb, au fost atenți, dar s-au oprit la greselile tale. Dar sunt câteva persoane care au iubit şi au ținut minte ce ai spus, chiar dacă ai şovăit si te-ai încurcat, greşind câteva note. Şi, în timp ce unii te arătau cu degetul şi râdeau de tine, au fost câteva persoane care s-au ridicat în picioare şi te-au aplaudat. Atunci te-ai uitat la ei, ai zâmbit şi, poate pentru prima dată, ai simțit că poți. Că merită sa compui in continuare, deoarece melodiile din tine nu sunt în zadar, că ar trebui să trăiești mai mult. În fond, o viață ai. Pe cât e de lungă, pe atât e de scurtă.
În viață nu contează cât canti, ci cum. Îmi aduc aminte că, acum cateva luni, prin primăvară, ploua foarte tare, era frig si nimeni nu era pe afară. Florile de liliac erau peste tot. Mergeam, iar in tot haosul acela, am auzit-o. O mierla. Era pe un stâlp, fix in ploaie, în frig si vant. M-am oprit in mijlocul drumului si m-am uitat la ea. Cântecul ei era superb. A trebuit sa plec, insa mesajul ei mi-a rămas pana in ziua de azi.
Când trec printr-o furtună, recunosc ca prima data aleg sa ma plâng. De vreme, de ploi, de lacrimi, de probleme, de toate. Dar aproape niciodata nu aleg sa cant prima data. Sa ma bucur cand vijelia e prea mare. Sa arăt credință si curaj intr-o lume care decade încetul cu încetul.
La sfarsitul zilei, contează daca ai stat in ploaie si ai facut un curcubeu cu lumina si melodia din inima ta. Cine stie, poate la un moment dat se va opri cineva in mijlocul drumului si te va admira, păstrând cântecul tau o viață întreagă.

Un comentariu: