marți, 7 noiembrie 2017

Ploaie


Nu sunt mare, dar nici prea mică, 
însă gândul nu-mi stă o clipă. 
Cu un caiet în mână şi un ghiozdan în spate
visez s-aduc în lume o luminiță-n noapte. 
Pornesc la drum cu inima plină, 
cu un cânt în suflet şi o privire senină,
mai iau un zâmbet, îl aşez pe față, 
în buzunare pun soarele şi o întreagă dimineață. 

Fac un pas tiptil-tiptil, 
dar lumea-i mare, am amețit.
Cineva m-a lovit şi fără iertare
m-a privit în ochi, cu nepăsare. 
Se uită de sus, ah sunt aşa de mică, 
o lacrimă îmi cade, zmeul la mine strigă. 
"Vasăzică, tu eşti ființa care spulberă norii,
care alungă ploaia şi aduce zorii?
Privește la mine, cât de mare sunt!
Ce poți face tu, un biet chip de lut?
Uită-te în jur, câți sunt înfrigurați,
câți sunt obosiți, câți sunt înfășurați într-o lume tristă, de bucurii lipsită, plină de lacrimi şi de multe patimi. 
Cine eşti tu ca să mă înfrunți? Hahaha, mai bine renunți!"

Zmeul a plecat şi eu m-am întristat...
Am privit spre cer, dar el era de fier,
totul plumburiu, în inimă, cenușiu.
Am privit în jur, toți erau prea duri, 
fețe mult prea triste, suflete închise. 
Na, că mai şi plouă.
"Ce pot eu să fac? În viață m-am încurcat, am crezut că pot să fac
un castel din bucurii colorat
pentru fiecare, pentru cine n-are.

O lacrimă a căzut, repede pe asfalt s-a dus
şi încă una încetișor, apoi toate cad de zor.
Când am pus mâna în buzunare sa caut batista- ce mirare-
am găsit raza de soare!
Îndată am strălucit si in inimă am pitit
ce îmi strălucea în palme şi în suflet şi în mare am aruncat tot ce zmeul îmi soptea necurmat.

Care-i pilda: tu s-o spui.
Când de lacrimi eşti sătul,
când toți te opresc pe cale si îți spun că nu se poate,
tu atunci să cauți raza, apoi pleacă,
ia speranța.
Tu dansează printre picăturile de ploaie,
când viața e grea, când zmeul vrea sa te doboare.
Tu să ai senin în suflet, ca toți să vadă şi un zâmbet să pui pe chipul tuturor, o melodie în inimă
si umbrelele lor se vor închide,
plecând cu tine spre cer, senini, cu dragoste plini.

Un comentariu:

  1. Voi lega zmeul, cu inima mea, ca sa nu mai plece. Iti dau multa iubire, zâmbete si fericire. :) Iti dau inima mea. :)

    „Nu știu unde duce drumul meu, dar merg mai bine când te țin de mână.”— Alfred de Musset

    RăspundețiȘtergere