marți, 2 ianuarie 2018

Pentru anul 2018

Mă uitam la ceas. Mai erau zece minute
până la miezul nopții. Eram tare nerăbdătoare. Apoi, s-a auzit un 3,2,1 şi gata: sunt in 2018. Mă uitam la artificii, la oameni şi parcă toți așteptam ceva. Peste tot erau lumini şi cu fiecare sclipire care apărea pe cer, zâmbetul se făcea din ce in ce mai larg. Simțeam că va fi altfel anul acesta, că este ceva diferit. Şi chiar aşa este, un an complet diferit. Am şi râs, am şi plâns in prima zi. Era o vorbă înainte: nicio masă fără peşte. La mine este nicio zi fără lacrimi. Nu contează dacă sunt de bucurie sau de tristețe, important e că simt. Încă pot.
Mulți şi-au făcut o listă pentru anul acesta, cu ce îsi doresc. Eu nu mai am listă. Am scris sus, mare, un titlu: 2018. Acum, las paginile să fie scrise. Da, cred că nu îmi doresc ceva anul acesta. De fapt, stai, am o dorință: vreau să cresc. Nu vreau să mă gândesc la metode, dar voi creşte. Printre spini, printre stânci, prin ploi, prin furtuni, prin toate. O să cad, o să mă lovesc, o să spun că nu mai pot, o să vreau să mă opresc. Dar, voi creşte.
Eram in tren, mă îndreptam spre casă. Aveam căştile in urechi, ascultam muzică, dar nu prea eram atentă la versuri. Mă uitam pe geam şi tocmai vedeam primul apus din an. Era superb. La un moment dat am auzit cuvintele melodiei: "You know it isn't right and you know it should be better, never lose your fight, just keep pounding on the Heaven."
Să îmi îndrept privirea spre Cer. Chiar şi atunci când nimic nu are sens. Chiar şi atunci când este înnorat. Chiar şi atunci când inima îmi este făcută țăndări. Totul va avea sens. O prietenă mi-a spus că acesta e anul meu. Poate, deocamdată rup nişte legături. Trebuie să rup ca să fie bine. Să dispar o vreme ca să pot turna din nou.
In anul 2018 va fi bine, cumva. Poate nu binele pe care îl dorești tu, poate nu binele pe care îl desenezi aşa frumos in mintea ta, dar va fi bine. Ştie Dumnezeu ce face.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu