luni, 2 iulie 2018

Să pierzi


Uneori e bine să pierzi. Să lași în urmă și să
te avânți spre ce este înainte. În viață nu trebuie doar să câștigi, ci trebuie să știi să câștigi pierzând. Da, acestea sunt unele dintre cele mai grele lecții. Cui îi place să renunțe sau să piardă? Ah, cât am urât eșecul. Dar se pare că tocmai ce ni se părea bun era rău și tocmai căderea ne deschide o altă ușă. Una care ascunde binecuvântări, nu lacrimi. Bucurii, nu tristețe și clipe urâte.
Uneori e bine să pierzi. Să dai cu capul de prag spre a învăța ceva. Să lupți o perioadă pentru ca mai târziu să îți dai seama că ai pierdut, însă în acel timp tu ai crescut și ai aflat ce poți și cât poți. Ai aflat ce meriți și ce trebuie să arunci în urmă. E bine să plângi în noapte, căci doar în întuneric lumina strălucește. E bine să te rănești, căci doar așa vei fi vindecare pentru alții. E bine să te rătăcești, căci doar așa vei îndrepta cărarea celor ce te vor urma, ca alții să nu îți repete greșeala.
Să pierzi. Ce greu e, dar și ce har îți oferă. Ce te zdrobește, dar ce balsam va curge. Ce te sfărâmă, dar ce va clădi Dumnezeu în urmă. Să pierzi, zâmbind. Să lași din mână ce nu îți aparține. Să plângi o perioadă, apoi să râzi, căci Dumnezeu transformă neînțelesul în bucurii de neînchipuit. Să îți iei zborul către un alt tărâm, căci acest început va fi cu totul altfel. Să nu îți fie frică. Să nu te gândești la ce îți spune lumea. Să pierzi, câștigând cerul. În inima ta. În inimile celor din jur.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu