joi, 21 februarie 2019

Bucuriile pe care le ignorăm


Esența vieții stă în micile bucurii în care
dăm cu piciorul în fiecare zi pentru căutarea unei fericiri imense. O căutăm pe cea care e musai să ne lase cu gurile căscate și să ne taie respirația, pe când adevăratele bucurii ne dau o altă gură de aer proaspăt, inspirând și expirând cu mult mai ușor într-o viață în care multe alte lucruri vor cu tot dinadinsul să ne sufoce.
Știi, sunt bucuriile acelea mici pe care nu le vezi la început, dar îți dai seama la un moment dat că există cu adevărat. Și sper că le vei realiza și tu.
Am auzit oameni care au spus că abia așteaptă să vină căldura, să fie primăvară, să nu mai simtă frigul și asprimea iernii. Nu mică îmi fu mirarea când am văzut în cele două zile de când este soare pe cer, aceiași oameni care doreau căldură mergând lipiți de zidurile clădirilor, acolo unde este umbră și frig. Și atunci am înțeles că este nevoie ca gheața inimii să fie topită, nu cea din exterior. Am înțeles că simpla bucurie a unei raze de soare îmi poate schimba complet ziua.
Când a fost ultima dată când te-ai trezit mai devreme numai pentru a privi răsăritul? Știu, ești obosit. Dar uneori minunile se întâmplă atunci când ziua se îngână cu noaptea, când ești martor la spectacolul de culori care se schimbă deasupra ta, când Marele Artist pictează pe pânză o nouă capodoperă, amestecând acrilicele numai și numai pentru cei care se opresc o clipă, ridicându-și ochii și inima la Cer. Și atunci am înțeles că o astfel de bucurie văzută în timp ce orașul este încă adormit este un mic miracol care îmi schimbă viața. Și nu, nu m-am simțit mai obosită, ci a fost momentul în care mi-am încărcat bateriile cu adevărat.
Când a fost ultima dată când te-ai bucurat cu toată inima pentru un gest mărunt făcut de cineva pentru tine? Mai știi când ai râs atât de mult cu un prieten încât ai uitat pentru câteva clipe toate problemele avute pe cap? Când ai găsit la ofertă cărțile tale preferate sau când ți-a reușit într-un final rețeta mamei (chiar dacă tot a ei e mai bună)? Sau când ți-a dat drumul mai devreme de la muncă? Mai știi când o plimbare prin oraș sau în parc îți așeza gândurile? Sau când un simplu mesaj îți punea un zâmbet larg pe chip și în suflet. Mai știi când un "ce mai faci" chiar conta pentru tine? Când drumul până la mare niciodată nu a fost lung și obositor, având bucuria revederii ei în gând? Când te-ai bucurat de gustul cafelei, dar nu în grabă, ci chiar ți-ai făcut puțin timp pentru a o bea în liniște?
Îți sună ca ceva banal toate aceste lucruri? Află că sunt bucuriile peste care treci cu vederea mereu. Pe care le calci în picioare, strivindu-le în goana ta spre o fericire perfectă. Și sunt atât de multe, crede-mă! Sunt oamenii pe care îi întâlnești aparent întâmplător, prietenii pe care îi iubești, vânzătoarea de la pâine care mereu e bună cu tine, prăjiturile la care ai zis că renunți, dar e imposibil. Când erai copil, te bucurai de tot ce îți umplea inima de cântece. Se pare că este timpul să ne întoarcem sufletul în acele zile, spre a învăța să vedem ce este cu adevărat esențial. Și ce este esențial, e invizibil ochiului și simțit cu inima.
Bucură-te simplu și cu uimire. Viața poate fi grea, dar putem învinge fiecare zi cu un crâmpei de fericire adevărată.

Un comentariu:

  1. Ce frumos ai scris! E atât de simplu să fim fericiţi, în fiecare zi. Dar parcă ne-am obişnuit cu mohoreala şi cu "abia aştept să..." ca să mă bucur.

    RăspundețiȘtergere